Trecu muntili, di vali
Armâńiľi cu cupiili.
Îi soari şi-primâvearâ
şi fugu di-tu a loru hoarâ. | Trec muntele, de vale
armânii cu (ale lor) turme.
Soare-i şi primăvară
şi fug din a lor hoară.1 | Over the mountain, down into the valley
the Aromanians pass with their flocks.
It’s sunny and it’s springtime,
and they depart their village. |
Ti locu cu iarb-analtâ
Armânlu tutu si-alumtâ
câvalu leanişu cântâ
ca la nâ-mşatâ numtâ… | Pentru loc cu iarbă-naltă
armânul tot se luptă
cavalul leneş cântă
ca la o-muşată nuntă… | For a place with tall grass,
the Aromanian always strives
and the flute plays lazily
like at a beautiful wedding… |
În cali, aradha-ndreapti
negu oili uidisiti!
Câ paplu di strâeti
u ştii-aest-adeti:
dininti sta yumarlu
ncârcatu ľi-easti sâmarlu,
cupia di-oi u duţi
la loclu di la cruţi;
nâpoi di elu birbeţľi
pirifańi ca bineţľi
cu cloputili greali
ţi-asunâ ca mârdzeali. | În cale,2 orânduite
merg oile potrivite!
Că moşul din vechime
ştie cum se cuvine:3
înainte e măgarul
încărcat îi e samarul,
turma de oi o duce
la locul de la cruce;
înapoia lui berbecii
(ce-s) mândri ca toţi aţii 4
cu clopote grele
ce sună ca mărgele.
| On the road, in good order
the sheep walk in formation!
For the old man from long ago
knows how to set the order:
first comes the donkey
its pack saddle loaded,
leading the flock of sheep
to the place of the cross;
behind him come the rams
as proud as cavalry horses
with heavy bells
that sound like clinking beads. |
De-apoia bagâ noatińi
cu chipuri yâryârici
şi oi cu chipuri groasi
ţi ţânu isonlu-nghioasi. | Şi-apoi pun ei noateni
cu zurgălăii veseli
şi oi cu tălăngi groase
ce ţin isonuri joase.
| Then come the yearlings
with their cheerful jingling bells,
and sheep with deep cowbells
that hold the low harmonies. |
Țiva nu-i cumu voru oili
tutu easti cumu va omlu,
cumu ştie picurarlu
ţi da cu cârlibana
ca dirijorlu tonlu! | Nimic nu-i cum vor oile,
totul e cum vrea omul,
cum ştie păcurarul,
ce dă cu cârlibana 5
ca dirijorul tonul!
| Nothing goes the sheep’s way,
everything goes the man’s way,
as the shepherd knows best,
striking with his crook
like a conductor sets the tone! |
Şi arâsunâ valea
di undili di cloputu,
orchestra imn-ayalea
când treaţi pi la şoputu.
Îi simfonie, fugă,
îi requiem di banâ?
Îi boaţi di nimaľi
şi-a Armâńiloru pirifańi! | Şi răsună valea
de undele de clopot.
Orchestra umbl-agale
când trece pe la şipot.
E simfonie, fugă
e requiem de viaţă?
E voce de nămaie
şi-a armânilor mândrie! | And the valley echoes
with waves of bell-sound.
The orchestra moves gently
as it passes by the spring.
Is it a symphony? A chase?
A requiem of life?
It’s the voice of animals
and the pride of the Aromanians! |
Na, treaţi pi cârari
şi-cu boaţea tutâ vreari
unu Elinu capidanu
muşatu ca vâr-aslanu
tu strańi hrisusiti
di-aşcheri, tińisiti,
ţi dzâţi cu ńirari
di iu şi-nidzea-n-câlari:
„Ti levendhyea, i Vlahes!”
Livendzâ suntu Vlahiľi! | Ia, trece pe cărare
şi cu vocea-i toată vrere 6
un căpitan elen
frumos ca vreun leu
cu straie aurite
de oaste, preacinstite,
ce zice cu-admirare
cum mergea el călare:
„Ti levendhyea, i Vlahes!”
Ce falnici sunt ei vlahii! | Look, along the path
passes with a voice full of love
a Greek captain,
handsome as a lion,
in golden robes of
honored military dress,
who says with admiration
as he rode by on horseback:
“Ti levendhia, i Vlahes!”
How brave are the Vlachs! |
Şi-orchestra di pi vali
ţi curâ-n-ghiosu la vali
cu câńiľi di-avârliga
diparti-i … linga… linga!… | Şi-orchestra de pe vale
ce cură-ncet la vale
cu câinii di-avârliga 7
departe-i … linga… linga… | And the orchestra from the valley,
flowing slowly downward,
with the dogs all around
fades into the distance… linga… linga… |
