ORCHESTRA A MUNŢÂLORU

 Trecu muntili, di vali
Armâńiľi cu cupiili.
Îi soari şi-primâvearâ
şi fugu di-tu a loru hoarâ.

Ti locu cu iarb-analtâ
Armânlu tutu si-alumtâ
câvalu leanişu cântâ
ca la nâ-mşatâ numtâ...

În cali, aradha-ndreapti
negu oili uidisiti!
Câ paplu di strâeti
u ştii-aest-adeti:
dininti sta yumarlu
ncârcatu ľi-easti sâmarlu,
cupia di-oi u duţi
la loclu di la cruţi;
nâpoi di elu birbeţľi
pirifańi ca bineţľi
cu cloputili greali
ţi-asunâ ca mârdzeali.

De-apoia bagâ noatińi
cu chipuri yâryârici
şi oi cu chipuri groasi
ţi ţânu isonlu-nghioasi.

Țiva nu-i cumu voru oili
tutu easti cumu va omlu,
cumu ştie picurarlu
ţi da cu cârlibana
ca dirijorlu tonlu!

Şi arâsunâ valea
di undili di cloputu,
orchestra imn-ayalea
când treaţi pi la şoputu.
Îi simfonie, fugă,
îi requiem di banâ?
Îi boaţi di nimaľi
şi-a Armâńiloru pirifańi!

Na, treaţi pi cârari
şi-cu boaţea tutâ vreari
unu Elinu capidanu
muşatu ca vâr-aslanu
tu strańi hrisusiti
di-aşcheri, tińisiti,
ţi dzâţi cu ńirari
di iu şi-nidzea-n-câlari:
„Ti levendhyea, i Vlahes!”
Livendzâ suntu Vlahiľi!

Şi-orchestra di pi vali
ţi curâ-n-ghiosu la vali
cu câńiľi di-avârliga
diparti-i ... linga... linga!...

ORCHESTRA A MUNŢÂLORU

ALTI POEMATI DITŬ IDYEA CARTI
CARTEA TU FORMATŬ DIGITALŬ

APRIDUȚERI / EXIYISIRI

ARMÂNEAȘTIROMÂNĂENGLISH
ORCHESTRA A MUNŢÂLORU*ORCHESTRA MUNŢILOR*THE ORCHESTRA OF THE MOUNTAINS
Trecu muntili, di vali
Armâńiľi cu cupiili.
Îi soari şi-primâvearâ
şi fugu di-tu a loru hoarâ.
Trec muntele, de vale
armânii cu (ale lor) turme.
Soare-i şi primăvară
şi fug din a lor hoară.1
Over the mountain, down into the valley
the Aromanians pass with their flocks.
It’s sunny and it’s springtime,
and they depart their village.
Ti locu cu iarb-analtâ
Armânlu tutu si-alumtâ
câvalu leanişu cântâ
ca la nâ-mşatâ numtâ…
Pentru loc cu iarbă-naltă
armânul tot se luptă
cavalul leneş cântă
ca la o-muşată nuntă…
For a place with tall grass,
the Aromanian always strives
and the flute plays lazily
like at a beautiful wedding…
În cali, aradha-ndreapti
negu oili uidisiti!
Câ paplu di strâeti
u ştii-aest-adeti:
dininti sta yumarlu
ncârcatu ľi-easti sâmarlu,
cupia di-oi u duţi
la loclu di la cruţi;
nâpoi di elu birbeţľi
pirifańi ca bineţľi
cu cloputili greali
ţi-asunâ ca mârdzeali.
În cale,2 orânduite
merg oile potrivite!
Că moşul din vechime
ştie cum se cuvine:3
înainte e măgarul
încărcat îi e samarul,
turma de oi o duce
la locul de la cruce;
înapoia lui berbecii
(ce-s) mândri ca toţi aţii 4
cu clopote grele
ce sună ca mărgele.
On the road, in good order
the sheep walk in formation!
For the old man from long ago
knows how to set the order:
first comes the donkey
its pack saddle loaded,
leading the flock of sheep
to the place of the cross;
behind him come the rams
as proud as cavalry horses
with heavy bells
that sound like clinking beads.
De-apoia bagâ noatińi
cu chipuri yâryârici
şi oi cu chipuri groasi
ţi ţânu isonlu-nghioasi.
Şi-apoi pun ei noateni
cu zurgălăii veseli
şi oi cu tălăngi groase
ce ţin isonuri joase.
Then come the yearlings
with their cheerful jingling bells,
and sheep with deep cowbells
that hold the low harmonies.
Țiva nu-i cumu voru oili
tutu easti cumu va omlu,
cumu ştie picurarlu
ţi da cu cârlibana
ca dirijorlu tonlu!
Nimic nu-i cum vor oile,
totul e cum vrea omul,
cum ştie păcurarul,
ce dă cu cârlibana 5
ca dirijorul tonul!
Nothing goes the sheep’s way,
everything goes the man’s way,
as the shepherd knows best,
striking with his crook
like a conductor sets the tone!
Şi arâsunâ valea
di undili di cloputu,
orchestra imn-ayalea
când treaţi pi la şoputu.
Îi simfonie, fugă,
îi requiem di banâ?
Îi boaţi di nimaľi
şi-a Armâńiloru pirifańi!
Şi răsună valea
de undele de clopot.
Orchestra umbl-agale
când trece pe la şipot.
E simfonie, fugă
e requiem de viaţă?
E voce de nămaie
şi-a armânilor mândrie!
And the valley echoes
with waves of bell-sound.
The orchestra moves gently
as it passes by the spring.
Is it a symphony? A chase?
A requiem of life?
It’s the voice of animals
and the pride of the Aromanians!
Na, treaţi pi cârari
şi-cu boaţea tutâ vreari
unu Elinu capidanu
muşatu ca vâr-aslanu
tu strańi hrisusiti
di-aşcheri, tińisiti,
ţi dzâţi cu ńirari
di iu şi-nidzea-n-câlari:
„Ti levendhyea, i Vlahes!”
Livendzâ suntu Vlahiľi!
Ia, trece pe cărare
şi cu vocea-i toată vrere 6
un căpitan elen
frumos ca vreun leu
cu straie aurite
de oaste, preacinstite,
ce zice cu-admirare
cum mergea el călare:
„Ti levendhyea, i Vlahes!”
Ce falnici sunt ei vlahii!
Look, along the path
passes with a voice full of love
a Greek captain,
handsome as a lion,
in golden robes of
honored military dress,
who says with admiration
as he rode by on horseback:
“Ti levendhia, i Vlahes!”
How brave are the Vlachs!
Şi-orchestra di pi vali
ţi curâ-n-ghiosu la vali
cu câńiľi di-avârliga
diparti-i … linga… linga!…
Şi-orchestra de pe vale
ce cură-ncet la vale
cu câinii di-avârliga 7
departe-i … linga… linga…
And the orchestra from the valley,
flowing slowly downward,
with the dogs all around
fades into the distance… linga… linga…
* Lucru ţi si-ari faptâ, isturisitu di tatâ-ńiu, Nico
Caragiu. A lui ľi-u-ncli’inu aestâ simfonie.
* Lucru real, istorisit de tatăl meu, Nico Caragiu.
Lui îi închin această simfonie.
* A true story, told by my father, Nico Caragiu.
To him I dedicate this symphony.
  1. „Şi pleacă din al lor sat”
  2. „Pe drum”
  3. Literal: „căci bunicul de când lumea îl ştie acest obicei”
  4. Arom. binecu, atu, „cal de călărie”
  5. „Ciomagul cu capul încârligat şi sculptat al păcurarului aromân”
  6. „Iubire,” „drag.”
  7. „împrejur.”

ARÂZGA / SURSA

Caragiu-Marioțeanu, M., 1994. Di nuntru și-di nafoarâ. Bucuresti: Editura Cartea Aromana.

 Trecu muntili, di vali
Armâńiľi cu cupiili.
Îi soari şi-primâvearâ
şi fugu di-tu a loru hoarâ.

Ti locu cu iarb-analtâ
Armânlu tutu si-alumtâ
câvalu leanişu cântâ
ca la nâ-mşatâ numtâ...

În cali, aradha-ndreapti
negu oili uidisiti!
Câ paplu di strâeti
u ştii-aest-adeti:
dininti sta yumarlu
ncârcatu ľi-easti sâmarlu,
cupia di-oi u duţi
la loclu di la cruţi;
nâpoi di elu birbeţľi
pirifańi ca bineţľi
cu cloputili greali
ţi-asunâ ca mârdzeali.

Author

  • Matilda Caragiu-Marioțeanu

    Filuloagâ / Poetesâ Armânâ
    (1927 – 2009)

    Matilda Caragiu-Marioțeanu, s-amintă 20 alunaru 1927, tu hoara Hrupiște (adzâ, Argon Orestiko, Gârția). Tu anlu 1928, fumeaľea a ľei fu colonizatâ tu Cadrilater (Sarsânlar, Durostor), deadunu cu alte vârnâ 40 di fumeľi di armâńi.

    Adră sculia Silistra, Bacău și Ploiești, și bitisi Facultatea di Litere tu Universitatea di București tu anlu 1951. Tu anlu 1967 bitisi doctoratlu cu teza „Fonomorfologie aromână. Studiu de dialectologie structurală”.


Leave a Reply

Discover more from VIVLIUTECA ARMÂNEASCÂ DIGITALĂ

Subscribe now to keep reading and get access to the full archive.

Continue reading