Trecu muntili, di vali
Armâńiľi cu cupiili.
Îi soari şi-primâvearâ
şi fugu di-tu a loru hoarâ.
Ti locu cu iarb-analtâ
Armânlu tutu si-alumtâ
câvalu leanişu cântâ
ca la nâ-mşatâ numtâ...
În cali, aradha-ndreapti
negu oili uidisiti!
Câ paplu di strâeti
u ştii-aest-adeti:
dininti sta yumarlu
ncârcatu ľi-easti sâmarlu,
cupia di-oi u duţi
la loclu di la cruţi;
nâpoi di elu birbeţľi
pirifańi ca bineţľi
cu cloputili greali
ţi-asunâ ca mârdzeali.
De-apoia bagâ noatińi
cu chipuri yâryârici
şi oi cu chipuri groasi
ţi ţânu isonlu-nghioasi.
Țiva nu-i cumu voru oili
tutu easti cumu va omlu,
cumu ştie picurarlu
ţi da cu cârlibana
ca dirijorlu tonlu!
Şi arâsunâ valea
di undili di cloputu,
orchestra imn-ayalea
când treaţi pi la şoputu.
Îi simfonie, fugă,
îi requiem di banâ?
Îi boaţi di nimaľi
şi-a Armâńiloru pirifańi!
Na, treaţi pi cârari
şi-cu boaţea tutâ vreari
unu Elinu capidanu
muşatu ca vâr-aslanu
tu strańi hrisusiti
di-aşcheri, tińisiti,
ţi dzâţi cu ńirari
di iu şi-nidzea-n-câlari:
„Ti levendhyea, i Vlahes!”
Livendzâ suntu Vlahiľi!
Şi-orchestra di pi vali
ţi curâ-n-ghiosu la vali
cu câńiľi di-avârliga
diparti-i ... linga... linga!...
Filuloagâ / Poetesâ Armânâ (1927 – 2009) Matilda Caragiu-Marioțeanu, s-amintă 20 alunaru 1927, tu hoara Hrupiște (adzâ, Argon Orestiko, Gârția). Tu anlu 1928, fumeaľea a ľei fu colonizatâ tu Cadrilater (Sarsânlar, Durostor), deadunu cu alte vârnâ 40 di fumeľi di armâńi. Adră sculia Silistra, Bacău și Ploiești, și bitisi Facultatea di Litere tu Universitatea di București tu anlu 1951. Tu anlu 1967 bitisi doctoratlu cu teza „Fonomorfologie aromână. Studiu de dialectologie structurală”.

ALTI POEMATI DITŬ IDYEA CARTI
APRIDUȚERI / EXIYISIRI
| ARMÂNEAȘTI | ROMÂNĂ | ENGLISH |
|---|---|---|
| ORCHESTRA A MUNŢÂLORU* | ORCHESTRA MUNŢILOR* | THE ORCHESTRA OF THE MOUNTAINS |
| Trecu muntili, di vali Armâńiľi cu cupiili. Îi soari şi-primâvearâ şi fugu di-tu a loru hoarâ. | Trec muntele, de vale armânii cu (ale lor) turme. Soare-i şi primăvară şi fug din a lor hoară.1 | Over the mountain, down into the valley the Aromanians pass with their flocks. It’s sunny and it’s springtime, and they depart their village. |
| Ti locu cu iarb-analtâ Armânlu tutu si-alumtâ câvalu leanişu cântâ ca la nâ-mşatâ numtâ… | Pentru loc cu iarbă-naltă armânul tot se luptă cavalul leneş cântă ca la o-muşată nuntă… | For a place with tall grass, the Aromanian always strives and the flute plays lazily like at a beautiful wedding… |
| În cali, aradha-ndreapti negu oili uidisiti! Câ paplu di strâeti u ştii-aest-adeti: dininti sta yumarlu ncârcatu ľi-easti sâmarlu, cupia di-oi u duţi la loclu di la cruţi; nâpoi di elu birbeţľi pirifańi ca bineţľi cu cloputili greali ţi-asunâ ca mârdzeali. | În cale,2 orânduite merg oile potrivite! Că moşul din vechime ştie cum se cuvine:3 înainte e măgarul încărcat îi e samarul, turma de oi o duce la locul de la cruce; înapoia lui berbecii (ce-s) mândri ca toţi aţii 4 cu clopote grele ce sună ca mărgele. | On the road, in good order the sheep walk in formation! For the old man from long ago knows how to set the order: first comes the donkey its pack saddle loaded, leading the flock of sheep to the place of the cross; behind him come the rams as proud as cavalry horses with heavy bells that sound like clinking beads. |
| De-apoia bagâ noatińi cu chipuri yâryârici şi oi cu chipuri groasi ţi ţânu isonlu-nghioasi. | Şi-apoi pun ei noateni cu zurgălăii veseli şi oi cu tălăngi groase ce ţin isonuri joase. | Then come the yearlings with their cheerful jingling bells, and sheep with deep cowbells that hold the low harmonies. |
| Țiva nu-i cumu voru oili tutu easti cumu va omlu, cumu ştie picurarlu ţi da cu cârlibana ca dirijorlu tonlu! | Nimic nu-i cum vor oile, totul e cum vrea omul, cum ştie păcurarul, ce dă cu cârlibana 5 ca dirijorul tonul! | Nothing goes the sheep’s way, everything goes the man’s way, as the shepherd knows best, striking with his crook like a conductor sets the tone! |
| Şi arâsunâ valea di undili di cloputu, orchestra imn-ayalea când treaţi pi la şoputu. Îi simfonie, fugă, îi requiem di banâ? Îi boaţi di nimaľi şi-a Armâńiloru pirifańi! | Şi răsună valea de undele de clopot. Orchestra umbl-agale când trece pe la şipot. E simfonie, fugă e requiem de viaţă? E voce de nămaie şi-a armânilor mândrie! | And the valley echoes with waves of bell-sound. The orchestra moves gently as it passes by the spring. Is it a symphony? A chase? A requiem of life? It’s the voice of animals and the pride of the Aromanians! |
| Na, treaţi pi cârari şi-cu boaţea tutâ vreari unu Elinu capidanu muşatu ca vâr-aslanu tu strańi hrisusiti di-aşcheri, tińisiti, ţi dzâţi cu ńirari di iu şi-nidzea-n-câlari: „Ti levendhyea, i Vlahes!” Livendzâ suntu Vlahiľi! | Ia, trece pe cărare şi cu vocea-i toată vrere 6 un căpitan elen frumos ca vreun leu cu straie aurite de oaste, preacinstite, ce zice cu-admirare cum mergea el călare: „Ti levendhyea, i Vlahes!” Ce falnici sunt ei vlahii! | Look, along the path passes with a voice full of love a Greek captain, handsome as a lion, in golden robes of honored military dress, who says with admiration as he rode by on horseback: “Ti levendhia, i Vlahes!” How brave are the Vlachs! |
| Şi-orchestra di pi vali ţi curâ-n-ghiosu la vali cu câńiľi di-avârliga diparti-i … linga… linga!… | Şi-orchestra de pe vale ce cură-ncet la vale cu câinii di-avârliga 7 departe-i … linga… linga… | And the orchestra from the valley, flowing slowly downward, with the dogs all around fades into the distance… linga… linga… |
| * Lucru ţi si-ari faptâ, isturisitu di tatâ-ńiu, Nico Caragiu. A lui ľi-u-ncli’inu aestâ simfonie. | * Lucru real, istorisit de tatăl meu, Nico Caragiu. Lui îi închin această simfonie. | * A true story, told by my father, Nico Caragiu. To him I dedicate this symphony. |
- „Şi pleacă din al lor sat”
- „Pe drum”
- Literal: „căci bunicul de când lumea îl ştie acest obicei”
- Arom. binecu, atu, „cal de călărie”
- „Ciomagul cu capul încârligat şi sculptat al păcurarului aromân”
- „Iubire,” „drag.”
- „împrejur.”
ARÂZGA / SURSA
Caragiu-Marioțeanu, M., 1994. Di nuntru și-di nafoarâ. Bucuresti: Editura Cartea Aromana.
Trecu muntili, di vali
Armâńiľi cu cupiili.
Îi soari şi-primâvearâ
şi fugu di-tu a loru hoarâ.
Ti locu cu iarb-analtâ
Armânlu tutu si-alumtâ
câvalu leanişu cântâ
ca la nâ-mşatâ numtâ...
În cali, aradha-ndreapti
negu oili uidisiti!
Câ paplu di strâeti
u ştii-aest-adeti:
dininti sta yumarlu
ncârcatu ľi-easti sâmarlu,
cupia di-oi u duţi
la loclu di la cruţi;
nâpoi di elu birbeţľi
pirifańi ca bineţľi
cu cloputili greali
ţi-asunâ ca mârdzeali.
Author
-
Filuloagâ / Poetesâ Armânâ
(1927 – 2009)Matilda Caragiu-Marioțeanu, s-amintă 20 alunaru 1927, tu hoara Hrupiște (adzâ, Argon Orestiko, Gârția). Tu anlu 1928, fumeaľea a ľei fu colonizatâ tu Cadrilater (Sarsânlar, Durostor), deadunu cu alte vârnâ 40 di fumeľi di armâńi.
Adră sculia Silistra, Bacău și Ploiești, și bitisi Facultatea di Litere tu Universitatea di București tu anlu 1951. Tu anlu 1967 bitisi doctoratlu cu teza „Fonomorfologie aromână. Studiu de dialectologie structurală”.


Leave a Reply