Nsusŭ tru muntili di Zmolca
Tutâ noaptea-alatrâ Polca,
Polca, bealişi câţauâ,
Di tuţ câńil’i cama-arauâ;
Latrâ singurâ, pi lunâ,
Di pâdurili arâsunâ. | Sus pe muntele (de) Zmolca
Toată noaptea latră Polca,
Polca, bălana cățea,
Dintre toți cânii cea mai rea;
Latră singură, la lună,
De pădurile răsună. | Up on Mount Zmolca,
All through the night, Polca barks —
Polca, the pale-coated dog,
The fiercest among them all.
She barks alone, toward the moon,
And the forests echo her cries. |
– Polcă lele, Polcă vrută,
Ţi-ai di-alatri noaptea tutâ?
Ţi-ai di-alatri nvirinatâ,
Polcă ńicâ şi-alâvdatâ?
Naca furil’i yinŭ s-nâ furâ,
Di nu-ţ taţi laea-ţ gurâ? | — Polcă puică, Polcă iubită,
Ce ai de latri noaptea toată?
Ce ai de latri întristată,
Polcă mică și lăudată?
Nu cumva hoții vin să ne fure,
De nu-ți tace biata-ți gură? | — Polca, girl, dear Polca,
Why are you barking all night long?
Why are you barking so sadly,
Polca, little one, once praised by all?
Are thieves coming to rob us,
That you won’t stop your poor barking? |
Naca yinŭ tr-a noastri ńeali,
Trâ caleşili ca steali,
I yinŭ, poati, si-ńi mi leagâ,
Sclavŭ s-mi ţânâ veara ntreagâ?
Cara s-yinâ maşi trâ mini,
Bucăţ fă-ńi-ti, scumpă, tini,
S-nu-ńi mi-acaţâ câpitanlu,
Dona, gionili-aţelŭ duşmanlu,
Ţe-ńi mi-avinâ si-ńi mi-acaţâ,
Si-ńi l’ea banâ ş-tinireaţâ!… | Nu cumva vin pentru ale noastre mielușele,
Pentru bălanele ca stele,
Sau vin, poate, să(-mi) mă lege,
Ostatec să mă țină vara-ntreagă?
De-ar veni numai pentru mine,
Bucăți fă-mi-te, scumpă, tu,
Să nu(-mi) mă prindă căpitanul,
Dona, dușmanul cel viteaz,
Care(-mi) mă urmărește să(-mi) mă prindă,
Să-mi ia viață și tinerețe!… | Are they coming for our lambs,
For the pale ones, bright as stars?
Or are they coming, maybe, to bind me,
To hold me hostage through the summer?
If they’ve come just for me,
Then tear yourself to pieces, dear one —
So that Captain Dona doesn’t catch me,
That fearless enemy of mine,
Who’s hunting me down to capture me,
To take my life and youth away!… |
Nu-apucă tra s-dzâcâ grailu
Noti-arusŭ ş-muşatu ca Mailu,
Când unŭ pliumbŭ ndreptu tu cheptu
L’i-yini-a celniclui aleptu:
Pliumbu greu, pliumbu di moarti,
Pitricutŭ di-ahânt diparti… | Nu apucă ca să pronunțe vorba
Noti [cei] blond și frumos ca [luna] mai,
Când un glonț drept în piept
Îi vine celnicului distins:
Glonț greu, glonț de moarte,
Trimis de atât [de] departe… | But Noti — fair-haired and handsome as spring —
Couldn’t finish speaking,
When a bullet struck him straight in the chest,
Coming for the noble chief:
A heavy bullet, a bullet of death,
Fired from far, far away… |
Câdzu Noti, lailu,-mpadi,
Ca fidanea cându cadi,
Ş-Polca, corba, dipriunâ
Alâtra di dorŭ pi lunâ,
Câ muri maratlu gioni
Vâtâmatŭ di furlu Doni. | Căzu Noti, nefericitul, jos,
Ca mlădița când cade,
Și Polca, sărmana, în continuu
Lătra de dor la lună,
Căci muri nefericitul viteaz
Ucis de hoțul Done. | Noti fell to the ground,
Like a young sapling snapping down,
And Polca, poor creature,
Kept barking at the moon in mourning —
Because the brave young man had died,
Struck down by the thief Done. |
Când hâbarea-agiumsi-n hoarâ,
Vini nveasta-alŭ Noti trâoarâ,
Nveasta-l’i scumpâ şi muşatâ,
Cu cundil’ilu canda-adratâ;
Şi-acâţă si-şi zmulgâ perlu,
Di plândzea di ńilâ ş-ţerlu. | Când vestea ajunse în sat,
Veni nevasta lui Noti îndată,
Nevasta-i scumpă și frumoasă,
Cu penelul parcă făcută;
Și-ncepu să-și smulgă părul,
De plângea de milă și cerul. | When the news reached the village,
Noti’s wife came running —
His dear and beautiful wife,
Like a painting brought to life.
She began tearing her hair out,
Crying so hard even the skies mourned. |
Vini ş-sora-alŭ Noti – cruna
Deaspirâ di ş-plâmsi ş-luna.
Dauli plângu ca birbil’i,
Câ lâ-armânŭ-mpadi hil’i;
Plâng, ca ţerli tru tuchitâ,
Ş-plângu mira lorŭ lâitâ!… | Veni și sora lui Noti — mireasa —
Desperată de-și plânse și luna.
Amândouă plâng ca privighitori,
Căci le rămân fără sprijin fii;
Plâng, ca luminările spre sfârșite,
Își plâng soarta lor nenorocită!… | His sister came too — his fiancée,
Devastated, weeping under the moonlight.
Both of them cried like nightingales,
For they were left without their protector;
They cried like candles burning low,
Weeping over their ruined fate… |
O lai Done, câpitane,
Ţi-adâraşi, tini, curbani?
Virsaşi sândzi tra s-bea loclu –
Si-ńi ti-ardâ sfulgulu şi foclu!
Vâtâmaşi Noti – dal’eanlu –,
Stingâ-ţ dzuua iataganlu!
L-vâtâmaşi di trâ ʼnâ picâ,
Di niveasta-l’i va si-s-dińicâ,
Ş-corba-l’i sorâ va s-s-dirinâ –
Di la Dumnidzău s-ţâ yinâ! | Hei tu Done, căpitane,
Ce făcuși, tu, frate?
Vărsași sânge ca să bea pământul —
Să mi te ardă trăsnetul și focul!
Omorâși [pe] Noti — chipeșul — ,
Iataganul stingă-ți ziua [=viața]!
II omorâși (de) pentru o pică,
Incit nevasta-i are să se dumice,
Și nefericita-i soră o să se sfâșie —
De la Dumnezeu să-ți vină [răsplata]! | Oh Done, Captain Done,
What have you done, man?
You spilled blood just to soak the earth —
May lightning and fire strike you!
You killed Noti — the handsome one —
May your sword extinguish your life!
You killed him over some old grudge,
Now his wife will fall apart in grief,
And his poor sister will tear herself to pieces —
May God’s judgment fall on you! |
