Trâşi la patruli cutari
Si-avdi zghicu şi vreavâ mari:
Câńil’i-alatrâ di s-dirinâ,
Furil’i gradz tu munti-aminâ;
Latrâ câńil’i dipriunâ
Valea toatâ di-şi asunâ;
Latrâ ş-corbili câţali
Di la turmili di ńeali. | Tocmai la cele patru strungi
Se aude tipăt vuiet mare :
Cânii latră de se rup,
Furii carabine in munte descarcă ;
Latră cânii in continuu
Valea toată răsună;
Latră bietele cătele
De la turmele de mielușele. | Right at the four sheepfolds
A scream is heard, a great roar:
The dogs bark as if breaking themselves,
Thieves fire rifles in the mountain;
The dogs keep barking
The whole valley echoes;
The poor female dogs bark
From the flocks of little lambs. |
Ma ţe s-hibâ-aţea lâtrari
Trâşi la patruli cutari?
S-dusi Lambri la turuşti
Şi-a câşarilor lâ da fuşti,
Câ nâşi deadirâ hâbari
Ş-vińi-ascherea-n Grailu-mari
Di trei giońi îl’i pliumbuirâ,
Tu limeri l’i-agudirâ. | Dar ce să fie acel lătrat
Tocmai la cele patru strungi?
Se duse Lambre la târlă
Și cășarilor le dă fuște,
Căci dânșii dădură [de] veste
Veni armata în prima zi de Paști
De răniră trei voinici,
In ascunzătoare îi omorâră. | But what is that barking
Right at the four sheepfolds?
Lambre went to the sheepfold
And gives the shepherds whippings,
Because they had given word
That the army came on the first day of Easter
And wounded three brave men,
Killed them in their hiding place. |
Di atumţea şi-tricu anlu.
Estanu Lambri câpitanlu
Si-şi l’ea ahtea şi-află oara,
Di s-cutrimbură şi hoara
Di-a câţalilor lâtrari,
Di zghiliri şi di uhtari,
Câ toţ bacil’i la turuşti
Mâcâ, corghil’i, multi fuşti… | De atunci trecu anul.
Acest an Lambre căpitanul
Isi găsi momentul să se răzbune,
De se cutremură satul
De-al cătelelor lătrat,
De țipete de oftat,
Căci toți bacii la târlă
Mănîncă, bieții, multe fuște… | Since then, a year has passed.
This year Captain Lambre
Found the moment to take revenge,
So the village trembled
From the barking of the dogs,
From the screams and sighs,
Because all the shepherds at the sheepfold
Are beaten, poor guys, with many whips… |
Bate toaca cu câmbana,
Câ ţal-Costa, curbişana,
Vińi-n coduru tra si-asunâ
Toaca, lumea si si-adunâ;
Si si-adunâ ńicu şi mari,
S-ńeargâ-nsusu trâşi la cutari
Iu batu furil’i cu hârbia,
Cu cundachea ş-cu lâmńia. | Bate toaca cu clopotul,
Că nevasta lui Costa, nefericita,
Veni in piață ca să sune
Toaca, lumea să se adune ;
Să se strângă mic și mare,
Să meargă sus tocmai la strungi
Unde hoții bat cu arbiul,
Cu patul puștii și cu teava. | The semantron beats with the bell,
Because Costa’s wife, the unfortunate one,
Came to the square to strike
The semantron, for the people to gather;
For both young and old to come together,
To go up right to the sheepfolds
Where the thieves strike with the arbiu (club),
With the butt of the rifle and the barrel. |
– „Mori ţal-Costa, mori surată,
Iu nâ-l’i duţ, mori blâstimată,
Şi ficioril’i şi bârbaţl’i
Tra si s-vatâmâ, mâraţl’i,
Tu-aţelu munti spânu şi-analtu
Cumu tu lumi nu ş-u altu?”
L’i-dzâţi nveasta-alu Cutavela –
Prota featâ alu Geavela –,
Nveasta oacl’işi – nişani –,
Cu frâmţeali ca gâitani
Şi cu faţâ di filgeani… | – «Măi nevasta lui Costa, măi surată,
Unde ni-i duci, fa blestemată,
Și feciorii bărbații
Ca să se omoare, sărmanii,
Pe acel munte span și înalt
Cum in lume nu-i alt?»
Îi zice nevasta lui Cutavela —
Prima fată a lui Geavela —
Nevasta oachese — minune —
Cu sprâncene ca găitan
Si cu față de coral… | — “Hey, Costa’s wife, hey, sister,
Where are you taking us, cursed woman,
Even the sons and the husbands
So they get killed, poor things,
On that bare and high mountain
Like which there is no other in the world?”
Says the wife of Cutavela —
The first daughter of Geavela —
The dark-skinned wife — a wonder —
With eyebrows like twisted thread
And a coral-like face… |
– „Taţ, lea-nveastă gramarauâ,*
Taţ, mori limbâ di uheauâ,
Câ-ńi ţ-u deadi, dzău, cripatlu,
Nu-ńi lâea ş-tini hicatlu
Când îńi batu furil’i bârbatlu! | — «Taci, fa nevastă piază rea,
Taci, fa limbă de viperă,
Dare-ar, Zău, în tine dracul,
Nu-mi întrista tu inima
Când hoții îmi bat bărbatul! | — “Shut up, you ill-fated woman,
Shut up, you viper-tongued one,
May the devil, truly, take you,
Don’t you sadden my heart
When the thieves are beating my husband! |
Nu-avdzâ tini la câşari
Cumu zghileaşti di dureari,
Di-a mea minti va-ńi si scoalâ –
Si-ńi ti vedu şi lae ş-goalâ!”
Aşi greaşti murtaraua*
Di ţal-Costa-aţea dal’eana,
Când asunâ ńeadzâ-noaptea
Toaca greauâ şi câmbana! | Nu auzi tu la stână
Cum țipă de durere –
Că a mea minte stă să mi se scoale
Vedea-te-aș amărâtă și goală
Asa grăieste cea prea rea
Chipeșa nevastă a lui Costa,
Cind sună miezul nopții
Toaca grea și clopotul! | Don’t you hear at the sheepfold
How he screams from pain –
That my mind is about to leave me,
May I see you miserable and naked,”
Thus speaks the too-fierce
Beautiful wife of Costa,
As the midnight hour sounds
With the heavy semantron and the bell! |
| | |
| | |
| | |
Leave a Reply