Hiru ţi curâ anarg-anarga
di sum-dzeanâ, di sum-munti
dulţi s-başi alaga-alaga
cu-alt hiruşu, ma cu vârtuti...
Şi di-adunu avrap-avrapa
cu arâulu di na-stânga
si stricoarâ alâgânda
tu ma marili di na-ndreapta.
Oh, arâu umflatu, pirifanu,
ţi porţâ pi a tali undi
- mutrea di nu li fă afanu! –
doruri di mumi duruti!
Treţi-u Amarea aţea Laia
şi la Maramara si-agiundzâ,
treţi-lu şi-Gibraltarlu-ayońea
nizgrumatu-ntregu s-pitrundzâ,
tu-Atlanticu, Ocheanólu,
înclo di-Amarea aţea Marea
- iu şi-dusi zborlu şi-Hristolu
şi-du tu „Lumea aţea Noaua”
- oh, Columbe, blâstimate,
iu-ţ-si dusi mintea, frate?!
du-u chicuta ca steaua
lacrima di dadâ plâmtâ
vrearea-ľi s-nu s-ducâ chirutâ...
Câ hiruşlu di-apâ yie
ţi yini tâşi di sum-dzeanâ
maşi aestu-i, altu nu-ari,
câ sică tu-arâdâţinâ.
Category: Natlu
-
APA YIE
-
IMNU TI MUMILI ARMÂNI
Vrearea-lâ... pânâ tu moarti.
Nu-ari altâ tu-altâ parti.
Ficiuriţiľi ma nâinti,
Tuti-alanti ma nâ parti.
Dzuuâ-noapti tutu-aveagľi,
maşi la eľi lâ suntu ocľiľi:
„Canda i hivritu ficiorlu?”
„Ti ţi u lo iara ponlu?”
„Nacâ-u doari vârnu dinti?”
„S-nu-ľi işi vârnu cârinti?”
S-hibâ mae, s-hibâ mumâ,
- nu-ari s-facâ aestâ numâ
ţea ma buna cumâticâ
va ľi-u da ali fiticâ.
Ti ea... ţiva mărdzińi, oasi
di-a ficioriloru ţi l-armasi.
Vârnu nelu? Vârnâ flurie?
„Em! io, tora, nu-s ti mini,
va li dau a featiloru
câ easti chirolu-a loru!”
Vârnâ yunâ? Vârnâ ţipâ?
Vârnâ fustani di sirmâ?
„Ţi li voi, tu ańiľi-a mei?”
Şi-nâsâ... periľi... ninga lăi!
Dadi-armâni, ahâtu duruti:
câ-ľi dzâcu Gheafâ i Custandâ,
Athina, Sufie, Niche,
câ-ľi dzâcu a vârnei Dumnicâ
i Caľiopâ i Fluricâ,
Mahâ, Mie i Lucreţâ,
Marie i Lenâ, Pepâ,
Cumu si-ľi dzâcâ, Mumâ-i, veacľi!
Şi tu lumi... nu-ari preacľi.Filuloagâ / Poetesâ Armânâ (1927 – 2009) Matilda Caragiu-Marioțeanu, s-amintă 20 alunaru 1927, tu hoara Hrupiște (adzâ, Argon Orestiko, Gârția). Tu anlu 1928, fumeaľea a ľei fu colonizatâ tu Cadrilater (Sarsânlar, Durostor), deadunu cu alte vârnâ 40 di fumeľi di armâńi. Adră sculia Silistra, Bacău și Ploiești, și bitisi Facultatea di Litere tu Universitatea di București tu anlu 1951. Tu anlu 1967 bitisi doctoratlu cu teza „Fonomorfologie aromână. Studiu de dialectologie structurală”.
ALTI POEMATI DITŬ IDYEA CARTI
APRIDUȚERI / EXIYISIRI
ARMÂNEAȘTI ROMÂNĂ ENGLISH IMNU TI MUMILI ARMÂNI IMN PENTRU MAMELE AROMÂNE HYMN FOR AROMANIAN MOTHERS Vrearea-lâ… pânâ tu moarti.
Nu-ari altâ tu-altâ parti.Vrerea 1 lor… până la moarte.
Nu-i atare-n altă parte.Their love… until death.
There’s nothing like it anywhere else.Ficiuriţiľi ma nâinti,
Tuti-alanti ma nâ parti.Copilaşii mai-nainte,
Toate alte 2 la o parte.Children come first
everything else set aside.Dzuuâ-noapti tutu-aveagľi,
maşi la eľi lâ suntu ocľiľi:
„Canda i hivritu ficiorlu?”
„Ti ţi u lo iara ponlu?”
„Nacâ-u doari vârnu dinti?”
„S-nu-ľi işi vârnu cârinti?”Ziuă-noapte tot de veghe,
numai pe ei le sunt ochii:
„Parcă-i fierbinte feciorul?”
„De ce o luă iarăşi dorul?” 3
„N-o durea-o vreun dinte?”
„Îi iese vreun cărinte?” 4Day and night, always watching,
their eyes only on them:
“Is my boy running a fever?”
“Why is the pain back again?”
“Is it a toothache?”
“Is a tooth coming in?”S-hibâ mae, s-hibâ mumâ,
– nu-ari s-facâ aestâ numâ
ţea ma buna cumâticâ
va ľi-u da ali fiticâ.
Ti ea… ţiva mărdzińi, oasi
di-a ficioriloru ţi l-armasi.De-i bunică, de e mamă
– nu-are a face ăst nume
cea mai bună bucăţică
are s-o dea la fetică.
Pentru ea… doar margini, oase,
de-ale pruncilor rămase.Whether she’s a grandmother or a mother—
it makes no difference by name—
the best piece of food
she’ll give to her little girl.
For herself… only scraps and bones,
what’s left from the children.Vârnu nelu? Vârnâ flurie?
„Em! io, tora, nu-s ti mini,
va li dau a featiloru
câ easti chirolu-a loru!”
Vârnâ yunâ? Vârnâ ţipâ?
Vârnâ fustani di sirmâ?
„Ţi li voi, tu ańiľi-a mei?”
Şi-nâsâ… periľi… ninga lăi!Vreun inel ? Vreo florie? 5
„Eh, acuma, nu-s de mine,
o să le dau fetelor,
că [acum] e vremea lor!”
Vreo blană? Vreun batic?
Vreo rochie de mătase?
„Ce le vreau, 6 la anii mei?!”
Şi ea… păru-i încă lai! 7A ring? A gold coin?
“Eh, these aren’t for me now,
I’ll give them to the girls—
it’s their time now!”
A fur coat? A scarf?
A silk dress?
“What do I need that for, at my age?!”
And yet… her hair is still black!Dadi-armâni, ahâtu duruti:
câ-ľi dzâcu Gheafâ i Custandâ,
Athina, Sufie, Niche,
câ-ľi dzâcu a vârnei Dumnicâ
i Caľiopâ i Fluricâ,
Mahâ, Mie i Lucreţâ,
Marie i Lenâ, Pepâ,
Cumu si-ľi dzâcâ, Mumâ-i, veacľi!
Şi tu lumi… nu-ari preacľi.Mame armâne, atât durute: 8
că-i zic Gheafă sau Custandă,
Athina, Sufie, Niche,
că-i zic uneia Dumnică,
sau Caliopă sau Flurică,
Mahă, Mie sau Lucreţă,
Marie sau Lenă, Pepă,
Cum i-o zice, Mamă-i, veche !
Şi în lume… nu-i pereche !Aromanian mothers, so full of love,
whether named Gheafă or Custandă,
Athina, Sufie, or Niche,
whether one is called Dumnică,
or Caliopă or Flurică,
Mahă, Mie, or Lucreţă,
Marie or Lenă, Pepă—
Whatever her name, she is Mother, timeless!
And in this world… she has no equal!- „Iubirea.”
- Literal: „celelalte.”
- „Durerea.”
- „(dinte) canin.”
- „florin de aur.”
- „Ce-mi trebuie ?”
- „Negru.”
- „Iubitoare.”
ARÂZGA / SURSA
Caragiu-Marioțeanu, M., 1994. Di nuntru și-di nafoarâ. Bucuresti: Editura Cartea Aromana.
Vrearea-lâ... pânâ tu moarti.
Nu-ari altâ tu-altâ parti.
Ficiuriţiľi ma nâinti,
Tuti-alanti ma nâ parti.
Dzuuâ-noapti tutu-aveagľi,
maşi la eľi lâ suntu ocľiľi:
„Canda i hivritu ficiorlu?”
„Ti ţi u lo iara ponlu?”
„Nacâ-u doari vârnu dinti?”
„S-nu-ľi işi vârnu cârinti?”
-
CHEATRA TREAŢI, APILI ARMÂNU
Auşiľi spunu câ apa treaţi
Şi spunu câ chetrili armânu;
Ma gioclu altâsoi s-faţi
Pi cuua a loclui iu bânămu:
Câ cheatra, câtu streasâ s-hibâ,
Ea s-maţinâ şi s-treaţi, stânda,
Ma pisti lunga-ľi mâţinari
Maşi apili armânu, curânda.*
Aşi şi-Armâńiľi, curâ, curâ
cumu dzâţi zborlu di-unâoarâ:
„nu cheari-Armânlu,” nu, nâsu curâ
şi maţinâ tu calea-ľi yioarâ...
Cheari pâdurea, când furtuna
fumeaľea-ľi surpâ primâveara?
Cheari elu, puľiu, -ngľiţatu di neauâ,
cându-acupirimintu nu-ari?
Lilicili di-tu pădz şi dzenuri
uscati toamna, cheru primâveara?
Nu cheru, nu cheari Natlu,
nu cheari Armânlu, nu, nu cheari!
Câtu zboru curatu va si-arâsunâ
tu casi armâneşti, latini:
„Mi scolu, mi lau, mâcu pâni albâ, bunâ,
ńi-amu trei ficiori, simiţa s-ńi-u priadunâ
si-u creascâ ş-tutu aşi s-ma spunâ:”
„Yinu-ńi, lea vrută, ocľi di cârbuni,
yinu-ńi muşată, -n braţâli-ńi mult gioani,
s-ţâ başu, lea vrută, gura-ţ di tâciuni!”...
Câtu limba armâneascâ aşi va si-arâsunâ
nu cheari – Armânlu! Nu!
Câ Natlu şi-Limba-su Unâ!Filuloagâ / Poetesâ Armânâ (1927 – 2009) Matilda Caragiu-Marioțeanu, s-amintă 20 alunaru 1927, tu hoara Hrupiște (adzâ, Argon Orestiko, Gârția). Tu anlu 1928, fumeaľea a ľei fu colonizatâ tu Cadrilater (Sarsânlar, Durostor), deadunu cu alte vârnâ 40 di fumeľi di armâńi. Adră sculia Silistra, Bacău și Ploiești, și bitisi Facultatea di Litere tu Universitatea di București tu anlu 1951. Tu anlu 1967 bitisi doctoratlu cu teza „Fonomorfologie aromână. Studiu de dialectologie structurală”.
ALTI POEMATI DITŬ IDYEA CARTI
APRIDUȚERI / EXIYISIRI
ARMÂNEAȘTI ROMÂNĂ ENGLISH CHEATRA TREAŢI, APILI ARMÂNU PIATRA TRECE, APELE RĂMÂN WATER PASSES, THE STONES REMAIN Auşiľi spunu câ apa treaţi
Şi spunu câ chetrili armânu;
Ma gioclu altâsoi s-faţi
Pi cuua a loclui iu bânămu:Bătrînii spun că apa trece
Şi spun că pietrele rămân;
Dar jocul altfel se petrece
Pe scoarţa globului bătrân:The elders say that water passes,
And they say that the stones remain;
But the truth plays out differently
On the crust of this ancient globe:Câ cheatra, câtu streasâ s-hibâ,
Ea s-maţinâ şi s-treaţi, stânda,
Ma pisti lunga-ľi mâţinari
Maşi apili armânu, curânda.*Că piatra, cât ar fi de tare,
Se macină şi trece, stând,
Iar peste trista-i măcinare
Doar apele rămân, curgând.*For the stone, no matter how hard,
Wears down and fades, just sitting still,
And over its sad crumbling
Only the waters remain, flowing.Aşi şi-Armâńiľi, curâ, curâ
cumu dzâţi zborlu di-unâoarâ:
„nu cheari-Armânlu,” nu, nâsu curâ
şi maţinâ tu calea-ľi yioarâ…Aşa şi-armânii, cură, cură
cum zice vorba de-odinioară:
„nu piere-armânul,” nu, el cură
şi macină în calea-i chiară…So too the Aromanians, they move, they flow—
as the old saying goes:
“The Aromanian doesn’t perish,” no, he moves forward,
and grinds down all in his clear path…Cheari pâdurea, când furtuna
fumeaľea-ľi surpâ primâveara?
Cheari elu, puľiu, -ngľiţatu di neauâ,
cându-acupirimintu nu-ari?
Lilicili di-tu pădz şi dzenuri
uscati toamna, cheru primâveara?Piere pădurea când furtuna
copiii-i surpă primăvara?
Piere el pui, îngheţat de nea,
când acoperământ nu are?
[şi] florile din văi1 şi dealuri
uscate toamna, pier primăvara?Does the forest perish when the storm
topples its children in spring?
Does the fledgling freeze to death in snow
when it has no roof to shelter under?
And the flowers of the valleys and the hills
do they die in spring, though autumn dried them?Nu cheru, nu cheari Natlu,
nu cheari Armânlu, nu, nu cheari!
Câtu zboru curatu va si-arâsunâ
tu casi armâneşti, latini:
„Mi scolu, mi lau, mâcu pâni albâ, bunâ,
ńi-amu trei ficiori, simiţa s-ńi-u priadunâ
si-u creascâ ş-tutu aşi s-ma spunâ:”
„Yinu-ńi, lea vrută, ocľi di cârbuni,
yinu-ńi muşată, -n braţâli-ńi mult gioani,
s-ţâ başu, lea vrută, gura-ţ di tâciuni!”…Nu pier, nu piere Natul,
nu piere-armânul, nu, nu piere!
Cât vorbă curată are să răsune
în case armâneşti, latine:
„Mă scol, mă lau, mânc pâine albă, bună,
mi-am trei feciori, sămânţa să mi-o adune,
s-o crească şi tot aşa să spună:”
„Vino-mi tu, vrută,2 [cu] ochii de cărbune,
vino-mi, frumoaso, în braţele-mi mult june,3
să-ţi sărut, vrută, gura-ţi de tăciune!…”No they don’t perish, the baby doesn’t perish,
the Aromanian doesn’t perish, no, he does not!
As long as his pure tongue still rings
in Aromanian, Latin homes:
“I rise, I wash, I eat white, good bread,
I have three sons to gather my seed,
to grow it, and pass it on, saying:”
“Come to me, beloved, with your coal-dark eyes,
come to me, beautiful, into my very brave arms,
so I may kiss, beloved, your ember-mouth!”Câtu limba armâneascâ aşi va si-arâsunâ
nu cheari – Armânlu! Nu!
Câ Natlu şi-Limba-su Unâ!Cât limba armânească aşa o să răsune
nu piere-armânul! Nu!
Că Nat şi Limbă-s Una!As long as the Aromanian language thus still echoes,
the Aromanian will not perish! No!
For baby and Language are One!* Optuli versuri din capu suntu turnati di mini
tu grailu a nostru după poezia „Pe glob,” di
Mihai Codreau (1876-1957).* Aceste opt versuri sunt din Mihai Codreanu
(1876-1957), poezia „Pe glob.”* The final eight verses are by Mihai Codreanu (1876–1957), from his poem “Pe glob” (“On the Globe”). - Literal : „câmpii.”
- „Iubito!”
- „Viteze.”
ARÂZGA / SURSA
Caragiu-Marioțeanu, M., 1994. Di nuntru și-di nafoarâ. Bucuresti: Editura Cartea Aromana.
Auşiľi spunu câ apa treaţi
Şi spunu câ chetrili armânu;
Ma gioclu altâsoi s-faţi
Pi cuua a loclui iu bânămu:
Câ cheatra, câtu streasâ s-hibâ,
Ea s-maţinâ şi s-treaţi, stânda,
Ma pisti lunga-ľi mâţinari
Maşi apili armânu, curânda.*
Aşi şi-Armâńiľi, curâ, curâ
cumu dzâţi zborlu di-unâoarâ:
„nu cheari-Armânlu,” nu, nâsu curâ
şi maţinâ tu calea-ľi yioarâ...