| Si-aspuni câ tu unâ zâmani, – şi easti multu de-atumţea, – bâna un amiră, cari eara multu sirsemŭ şi multu pângânŭ . Trâ un lucru di ţiva-ici, pidipsea oamińiľi di ti lua cutremlu. Ca vai di-aţeľi ţe-ľi câdea tru mânâ! | Se spune că odată, – și e tare mult de-atunci, – trăia un împărat care era abraș și păgân de tot. Pentru te miri ce, el îi pedepsea pe bieții oameni cumplit. Așa încât, era vai de cei ce-i cădeau în mână! | It is said that once – and it is a very long time since then – there lived an emperor who was harsh and thoroughly pagan. For all sorts of little reasons, he punished poor people cruelly. So that it was woe to those who fell into his hands! |
| Nu-ascâpă di sirsimlichea amirălui ş-un om – analtu ş-muşatŭ ca un anghilŭ. Cari ştii ţe avea faptâ el, câ amirălu, lu-arucă tu zândani şi dimândă ca s-nu-ľi da s-mâcâ ici-ţiva, aşi câ s-lu-alâsă s-moarâ di foami. Vârnu, ni oaspi, ni duşmanŭ, nu putea s-neagâ s-lu veadâ. Maşi unâ hiľi a lui, veduiâ şi cu natŭ pri sinŭ, avea-ndreptu si s-ducâ doauâ ori în dzuuâ la nâsŭ. Ma ş-nâsâ, ninti ta si-intrâ la tatâ-su, eara mutritâ ghini, ca s-nu-aibâ ţiva di mâcari ascumsâ. Inima îľi si curma a mâratilei di featâ, cându videa câ lailu-ľi di tatâ – dzuuâ di dzuuâ slâghea şi, dupâ patru dzâli, cându s-dusi di-lŭ vidzu lesinatŭ di nimâcari, îľi si feati ahântâ jeali, câ-ľi deadi a tatâ-sui sâ sugâ di-tu sinlu a lei. Di oara aţea îşi curmă natlu, şi doauâ ori în dzuuâ si-aplica pri tatâ-su, ca pri un ficiuricŭ, s-lu hrâneascâ. | Nu scăpă de răutatea lui nici unul, om mândru și frumos ca un înger, care – cine mai știe ce făcuse, de-l aruncase împăratul în închisoare și poruncise să nu i se dea nimic de mâncare, să-l lase așa, să moară acolo de foame. Nimeni, nici prieten, nici dușman nu avea voie să meargă să-l vadă. Doar fiica celui închis, o văduvă cu un copilaș sugar, căpătase dreptul să se ducă, de două ori pe zi, la dânsul. Dar, și ea chiar, înainte de a intra la tată-său, era bine cercetată – să nu ascundă cumva, ceva de mâncare. I se rupea inima de milă, bietei fete, când vedea că amărâtul ei tată slăbea zi de zi și, după patru zile – când, ducând-se la el, îl văzu leșinat de nemâncare, o cuprinse așa o jale pentru starea lui, că îi dădu să sugă de la sânul ei. De-atunci, își întîrcă plodul și, de două ori pe zi – se apleca asupra părintelui său, ca la un prunc, să-l hrănească. | No one escaped his wickedness – not even a man proud and handsome like an angel, who – who knows what he had done – had been thrown by the emperor into prison, and the emperor had ordered that he be given nothing to eat, to be left like that, to die there of hunger. No one, neither friend nor enemy, was allowed to go see him. Only the daughter of the imprisoned man, a widow with a nursing baby, had obtained the right to go to him twice a day. But even she, before entering her father, was carefully searched – so that she might not be hiding, somehow, any food. The poor girl’s heart would break with pity when she saw that her wretched father grew weaker day by day, and after four days – when, going to him, she saw him fainted from lack of food – such grief seized her for his condition that she gave him to suckle at her breast. From then on, she weaned her child, and twice a day she would bend over her father, as over a baby, to feed him. |
| Putu aşi, ca s-nu lu alasâ s-moarâ, şi dupâ multâ minduiri şi-află ş-unŭ tropŭ tra s-lu-ascapâ di-tu zândani. Ştia feata câ amirălu inşea priimnari unâ oarâ-n dzuâ, câlaru pri unŭ calŭ ţi fudzeâ ca unŭ zmeu. | În felul ăsta, a putut să-l scape de moarte și, după îndelungă frământare, găsi ea un tertip să-l scape și de închisoare. Știa fata că împăratul ieșea în fiecare zi să se preumble, călare pe un cal care alerga ca un zmeu din poveste. | In this way she was able to save him from death, and after long worrying she found a trick to save him from prison as well. The girl knew that the emperor went out every day for a ride, mounted on a horse that ran like a storybook dragon. |
| S-feaţi nâşâ ca glarâ, şi – la poarta palatilei, tu inşirea ş-tu întrarea amirălui, cânta cânticlu aestu: | Cu gândul la ce-avea în cap, fata se prefăcu proastă și, la poarta palatului, când ieșea și când intra împăratul, zicea cântecul ăsta: | With what she had in mind, the girl pretended to be foolish and, at the palace gate, when the emperor went out and when he came in, she would say this song: |
Amiră – muşatŭ ca soari,
Ca si-ascuţ a meali zboari,
Ţâni-ţ calŭ-aţelŭ astimtu,
Calŭ ţi fudzi ca un vimtu.
Câ di mumâ-sa nu-i faptu,
Ma cu mumâ-sa i-ndreptu.
Di tu ponda di zândani
Scoati-un omŭ, ţi-i ca fidani,
Ţi-l hrânescu ca pri-un natŭ
Ş-easti-a dadâ-mea-i bărbatŭ. | Împărat frumos,
Strunește-ți calul fugos,
Că prea zboară precum vântul,
De nu-mi deslușești cuvântul.
Calu-ți nu-i ființă născută,
Dar tot mumă-sa-l ajută.
Din pustia de-închisoare,
Scoate, doamne, iar la soare
Omul ce-l hrănesc la sân
Și îi e maicii stăpân. | Handsome emperor,
Rein in your swift horse,
For it flies too much like the wind,
If you do not make my word clear to me.
Your horse is not a born creature,
Yet its mother still helps it.
From the wilderness of the prison,
Bring out, Lord, back into the sun
The man I feed at my breast,
And who is master to my mother. |
| Tricurâ niscânti dzâli, aşi. Amirălu avdza cânticlu ş-tu işita din casâ, ş-tu turnatâ, ma îľi si pârea câ feata easti glarâ, şi nu-ľi li bâga zboarili tru minti. | Trecură câteva zile, așa. Împăratul tot auzea cântecul – și când pleca și când se întorcea, dar își zicea că fata e proastă, și nu-i lua vorbele în seamă. | A few days passed like this. The emperor kept hearing the song – both when he left and when he returned – but he told himself the girl was foolish, and he paid no attention to her words. |
| Unâ dzuâ ea cânta ahântu jilosŭ, câ amirălŭ îşi ţânŭ callu, ca si-avdâ ghini zboarili, cari nu-ľi se pârurâ ca dzâsi di glarâ. U aclimă ningâ nâsŭ, şi u întribă ţi va s-dzâcâ: „callu ţe nu-i di mumâ-sa faptu, ma cu mumâ-sa i-ndreptu“ şi „omŭ ţi-lŭ hrâneaşti nâsâ ca pri un natŭ, şi easti a dadâ-sa-i bârbatŭ“. Feata ľi-aspusi câ, aţelu callu a lui, ţi-lŭ încalicâ elŭ, nu-i fitatŭ di iapâ, ma s-disică iapa, cari nu putea s-lu featâ şi aşi fu scosŭ di-tu nâsâ mândzul, şi cu chealea iapâľei s-feaţi şeaua cu cari si-îndreadzi callu. | Într-o zi, fata cânta cu-atâta jale, că împăratul își opri calul, să audă mai bine vorbele care, acum, nu-i mai părură a fi ale unei proaste. O chemă lângă el și o întrebă ce vrea să însemne: „cal ce nu-i ființă născută, dar tot mumă-sa-l ajută” și „omul ce-l hrănesc la sîn, și îi e maicii stăpân”. Fata răspunse că, acel cal al său, pe care îl încalecă el, nu e fătat de iapă, ci scos din burta ei, că nu-l putea făta, așa s-a născut, ca mânz, iar din pielea iepei s-a întocmit șaua, care se pune pe cal. | One day the girl sang with such sorrow that the emperor stopped his horse, to hear better the words which now no longer seemed to him to be those of a fool. He called her beside him and asked what she meant by: “a horse that is not a born creature, yet its mother still helps it,” and “the man I feed at my breast, and who is master to my mother.” The girl answered that that horse of his, which he rides, was not foaled by the mare, but taken out of her belly, because she could not give birth to it; thus it was born as a colt, and from the mare’s skin the saddle was made, which is put on the horse. |
| Aşi avea avdzâtâ nâsâ di la tatâ-su. Deapoaia îľi dzâsi a amirălui câ un omŭ, pri cari el dimândă s-lu arucâ tu zândani şi lu-alâsă fârâ di mâcari, easti a ľei tatâ şi, ca s-nu-lŭ alasâ s-moarâ di foami, lu hrâneasti nâsâ, ca pri un natŭ, cu sinlu a ľei. | Așa știa ea de la tătâni-său. Apoi i-a mai spus împăratului că știe ea, un om, care cum poruncise el, fusese aruncat în închisoare și lăsat acolo flămând; omul acesta este tatăl ei și, ca să nu moară de foame, îl hrănește dânsa, ca pe un prunc, la sânul ei. | That is what she knew from her father. Then she also told the emperor that she knew of a man who, as he had ordered, had been thrown into prison and left there hungry; that man was her father, and so that he would not die of hunger, she fed him herself, like a baby, at her breast. |
| Cîndu avdzâ amirălŭ aesti zboarâ, şi vidzu mintimińia featilei şi vrearea a ľei câtrâ tatâ-su, ľi si muľie ahântu inima, câ di-unâoarâ lu scoasi pri tatâ-su di-tŭ hapsi, și a featilei îľi deadi unâ pungâ di pâradz. | Când auzi împăratul astea, și când văzu cât de înțeleaptă este ea și câtă dragoste are pentru tatăl său, atâta i se înmuie inima, că pe loc îl scoase pe cel închis de la zdup, iar fetei îi dărui o pungă cu bani. | When the emperor heard this, and when he saw how wise she was and how much love she had for her father, his heart softened so much that on the spot he took the prisoner out of the dungeon, and he gave the girl a pouch of money. |
| Cu multa vreari ţi u-aspusi trâ tatâ-su, ş-cu mintimińia a ľei, putu feata s-lu ascapâ di la moarti siyurâ! | Cu dragostea ei fără margini, arătată tatălui-său, și cu mintea ei ageră, a izbutit fata asta să-l scape de la o moarte sigură pe om! | With her boundless love shown toward her father, and with her quick mind, this girl managed to save the man from a certain death! |
Leave a Reply