Di la pachi strâpachi si ştie
câ di hiľiľi pâduri
cupacilu di-mprostu cadi
tuţ alanţâ putrigami
yerńi şi-bubuliţi ľi-aroadi. | De la moşi-strămoşi se ştie
că dintre fiii pădurii
stejaru 1-n picioare cade
ceilalţi tot putregaiuri,
viermi şi gărgăuni îi roade! | It is known since ancient times
that among the forest’s sons,
the oak falls from standing
while the others rot away,
gnawed by worms and beetles! |
Elu, cupacilu, -ndreptu ţearâ
luńinâ ţi umpli loclu
di simiţâ sârmâńeatâ
şi-sândzi dinischeatu simnatâ
şi-cu apa-lu Bucuval-udatâ… | El, stejarul, drept ca ceara, 2
lumină ce umple locul
din sămânţă sărmăneată 3
şi de sânge dinischeat 4 semănată
şi cu apa lui Bucuvală udată… | He, the oak, straight as a candle,
a light that fills the space,
from the seed of Samarina,
sown in the blood of Deniscu,
and watered by Bucuvală’s springs… |
Şi-boaţea-ľi… ţi-avyilii si-adunarâ
frândzâli di cristalu si-ľi li minâ?
Când… chicuti di cas’ di vâru ştiuti,
când… neauâ ţi si-tucheaşti
şi ciuciurâ ti vruti,
când… fuldziri, câmbăńi ţi-alinâ analtu-n ţeruri
ihadz si-ţ mutâ perlu…
Cumu, Doamne, -ľi deadişi tuti? | Şi vocea-i… ce viori se adunară
frunzele de cristal să i le mişte?
Când… picături de casă de nimeni ştiute,
când… nea ce se topeşte
şi susură pentru vrute 5
când… fulgere, (şi) clopote ce urcă-nalt în ceruri
isonuri să-ţi mute părul…
Cum, Doamne-i dăduşi toate? | And his voice… what violins must have gathered
to stir his crystal leaves?
At times… house tales that no one knows,
others… snow that melts,
and it murmurs for its beloveds,
others … lightning and bells that echo high into the sky,
their harmonies giving you goosebumps…
How, oh Lord, did You give him all this? |
Şi-ţi vreari şi-ţi harauâ
a lumiľei aduţi
şi-când soarili da di dzeanâ
şi-cându aumbra cadi…
Iholu a cupacilui
di naparti-arâsunâ,
si-hârseaşti lumea i plândzi,
i câ-i sirinu, furtunâ,
di boaţea a cupacilui
tutu suflitu s-discurmâ… | Şi ce iubire şi ce bucurie
lumii (întregi) aduce
şi când soarele dă de geană
şi când (ea) umbra cade…
Isonul stejarului
de departe răsună,
se bucură lumea sau plânge,
că e senin, furtună,
de vocea stejarului
tot sufletul se discurmă… 6 | And what love and what joy
he brings to the world
and when the sun rises from above
and when the shadow falls…
The oak’s harmony
echoes from afar,
the world rejoices or weeps,
whether skies are calm or storming
at the oak’s voice,
every soul finds rest… |
Câdzu cupacilu… –ndreptu
loclu s-mutâ s-lu surpâ,
ma boaţea-ľi di aleptu
tu etâ nu-ľi si-astupâ!
Simiţa-ľi sârmâńeatâ
cu-a Deniscului ńeatâ
cu-alu Bucuvalâ apâ –
fântânâ – adâpatâ
va s-da lumăchi, lilici şi-arâdâţińi tutu nali
alţâ cupaci va s-creascâ. | Căzu stejarul… drept
pământul se mişcă să-l surpe,
dar vocea-i de ales
în veci nu i se-astupă!
Sămânţa-i sărmăneată
cu a Deniscului viaţă 7
cu-a lui Bucuvală apă –
fântână – adăpată
va da crengi, flori şi rădăcini tot nouă
alţi stejari au să crească. | The oak has fallen… upright.
The earth shifted to swallow him,
but his noble voice
will never be silenced!
His seed of Samarina,
with Deniscu’s youth,
with Bucuvală’s waters –
spring – quenched
will sprout again new branches, flowers, roots
and new oaks shall rise! |
Torlu-alâstu-n cali-ľi
vârnoar-nu va s-tucheascâ! | Urma lăsată-n cale-i
nicicând n-o să se topească! | The path he left behind
will never fade away! |
Leave a Reply