I
Latina gintâ i reginâ
Ntrâ alti ginti di aestâ lumi mari.
Ea poartâ-n frâmti nâ steauâ sirinâ
Luţindalui tu eti seculari.
Scriatâ-ľi easti tutu nâinti
Gioanâ si-şi treacâ lunga-ľi cali.
Ea neadzi-ndreaptâ-n frâmtea altoru ginti
Şi-luńinâ vearsâ dinâpoi, tu vali. | I
Latina gintă e regină
Între-ale lumii ginte mari.
Ea poartă-n frunte-o stea divină
Lucind prin timpii seculari.
Menirea ei tot înainte
Măreţ îndreaptă paşii săi.
Ea merge-n capul altor ginte
Vărsând lumină-n urma ei. | I
The Latin nation is a queen
Among the great nations of the earth.
She bears upon her brow a star divine,
That shines through centuries since birth.
Her destiny moves ever forward,
Her steps are noble, proud, and free.
She walks ahead of all the others,
And leaves behind a trail of light for all to see. |
II
Latina gintâ featâ vergurâ-i, alghinâ
Cu hari dulţi, trupu curatu, lişoru,
Tutu xenlu-n cali ľi si-ncľinâ
N-dzinucľi cadi, tutu ma-mplinu di doru.
Muşatâ, yie, gura-ľi maşi arâsu,
Sumu ţeru sirinu şi dzuua pi câroari
Ea s-ńirâ-n soari, caplu-ľi tutu ma-n susu,
Si-ascaldâ, harişi, tu veardi-amari. | II
Latina gintă e vergină
Cu farmec dulce, răpitor;
Străinu-n cale-i se închină
Şi pe genunchi cade cu dor.
Frumoasă, vie, zâmbitoare,
Sub cer senin, în aer cald,
Ea se mirează-n splendid soare,
Se scaldă-n mare de smarald. | II
The Latin nation is a maiden,
With charm so sweet, so full of grace;
The stranger bows before her presence,
Falls to his knees, longing on his face.
She’s beautiful, alive, and smiling,
Beneath a calm and open sky,
She marvels at the splendid sunlight,
And bathes in seas where emeralds lie. |
III
Latina gintâ ari parti
Di tuti-a loclui mări averi
Şi-cu multâ vreari ea li-mparti
Cu tuti alanti a ľei surări,
Ma la inati nu-ari preacľi,
Când mutâ braţu ti libertati
U surpâ tirania veacľi
Ş-si-alumtâ ti-a ľei îndriptati. | III
Latina gintă are parte
De-ale pământului comori
Şi mult voios ea le împarte
Cu celelalte a ei surori,
Dar e teribilă-n mânie
Când braţul ei liberator
Loveşte-n cruda tiranie
Şi luptă pentru-al său onor. | III
The Latin nation is the keeper
Of earthly treasures rich and rare;
And joyfully she shares them freely
With her sister nations, fair.
But fierce she stands when stirred to anger,
Her arm, set free, will strike down wrong—
Against all cruel tyranny,
She rises up, proud, brave, and strong. |
IV
La dzuua aţea di giudicatâ
Cându va-s sta dinintea Aţilui
Ginta va si-hibâ întribatâ:
„Ţi ari faptâ ea pi loclu a lui?”
Ş-nâsâ va-s greascâ – boaţi dulţi, ńeari:
„O! Doamne,-n lumi mini câtu şidzui
Tu ocľi a ľei împlińi di vreari
Maşi Tini, Vrute, mini ti vidzui!” | IV
În ziua cea de judecată,
Când faţă-n cer cu Domnul sfânt,
Latina gintă-a fi-ntrebată:
„Ce a făcut pe-acest pământ?”
Ea va răspunde sus şi tare:
„O! Doamne,-n lume cât am stat,
În ochii săi plini de-admirare
Pe tine te-am reprezentat!” | IV
And on the day of final judgment,
When face to face with God above,
The Latin people shall be asked:
“What did you do with life and love?”
She’ll answer loud and without shame:
“O Lord, while in the world I stayed,
With eyes that shone with admiration,
I bore your image, unafraid.” |
Leave a Reply