Unâ muľiari moași avea mași unŭ hiľiu. Bâna doiľi tu nai laia urfańi. Anda si-apruche oara ti moarti, muľiarea cľimă hiľi-su și-ľi dzâsi cu lăcrâńi întrocľi: “Hiľiu a meu durutŭ, fudz tru xeani alargu ș-caftâ-ț aclo iyurea; io va s-morŭ curundu, și-aua tu hoarâ nu-ai canŭ cari s-țâ dzâcâ unŭ zborŭ vluyisitŭ, ti-ațea câ hii ftohŭ ș-oarfânŭ. Ama nu agârșea, dupâ ți va mi-angrochi, s-ti torńi la murmințâ tru ziya a noaptiľei și si-aruchi lilicea ți va s-creascâ pi murmintulu a meu. Și si-ai angâtanŭ di-aestâ lilici, câ ea va ț-aspunâ calea câtrâ tihea a ta.”
Dupâ îndauâ dzâli muri mârata moași, ș-hiľilu u-angrupă cu tutâ tińia. Tru ziya a noaptiľei pali neasi la murmințâ ș-vidzu câ pi murmintulu a dadâ-sa-ľi avea criscutâ ș-luludhyipsitâ unâ lilici ńirlâ di unâ mușuteațâ fârâ aspuneari. Ficiorlu u-arupsi ș-multu câștigosŭ u hipsi tu gepea di paltu.
Dheftira dzuâ, gionli a nostu luo calea câtrâ xeani și-andâmusi încali unŭ lupŭ cari îmna așcľiupicândalui ș-ți-ľi pricâdzu cu zboarili: “Gioni, hii bunu și-ascoati-ńi pliumbulu ditŭ ciciorŭ!”
Tinirlu ľi-ascoasi pliumbulu, ș-luplu îľi gri pali: “Nu potŭ s-țâ pâltescu tora di oarâ ti buneața ți ńi-u-adrași, ama azmuldzi unŭ hirŭ di perŭ di-tu chealea a mea și-anda va si-ai ananghi di-agiutorlu a meu, suflâ tru elŭ!” Ficiorlu ľi-azmulsi unŭ perŭ, lu bâgă îngepi ningâ lilicea ațea ńirlâ, și-și mutri calea ninti.
Imnă multi căľiuri, ama iuva nu lu-agiumsi tihea. Și-adusi aminti zboarâli ți-ľi li-avea aspusâ dadâ-sa tu sihatea di moarti și-ascoasi di-tu gepi lilicea ațea ńirlâ. Chicusitŭ, u bâgă mpadi. Ș-ți s-veadâ? Lilicea s-mută însusŭ tu-aerâ și-ľi dzâsi cu zborŭ uminescu: “Yina dupâ mini! Bagâ oarâ câ nafoarâ di tini vârnâ nu poati s-mi veadâ, ti-ațea îmnâ-ńi isihŭ pri torŭ, câ io va ti ducŭ la tihea a ta.”
Ș-lilicea azbuira dinintea a ficiorlui ți tutŭ îmna dupâ nâsa. Dicsearâ întrarâ tu-unâ pâduri iu gionli andâmusi unâ vulpi cari-ľi azburâ acși: “Durutlu a meu soțŭ, ascoati-ńi, țâ pricadŭ, yiaspili ți-ńi întră tu ureacľi câțe îńi da mari ponŭ.”
Ficiorlu ľi-ascoasi yiaspea, ș-vulpea-ľi dzâsi pali: “Nu potŭ s-țâ dau tora di oarâ pârălu ti ghineața ți ńi-adrași ama va ț-aspunŭ țiva ți-i ti simferlu a tău. Știu c-aladz dupâ tihi, ama ninti si-u-aprâftâsești prindi ta s-hii huzmichearŭ la unâ dzânâ ehtrâ, a curi va s-lipseascâ sâ-ľi pașți chiro di trei dzâli unâ vacâ cu coarnili di malmâ. Va s-lipseascâ si-ai angâtanŭ ta s-nu s-toarnâ vaca singurâ acasâ, câ va si-ai mari cripari di dzânâ. Ș-ma s-poț ta s-țâńi vaca la pâșuni tru livadi și s-nu u-alași s-fugâ singurâ acasâ, sâ-ľi cafțâ ali dzânâ ti pâyă s-țâ da câciula ți șadi aspindzuratâ dupâ furnu. Ațelu ți va-și bagâ aestâ câciulâ, va s-hibâ nividzutŭ, ici canŭ nu va s-poatâ s-lu veadâ.” Aestâ-ľi dzâsi vulpea ș-chirŭ diunâcali, iara ficiorlu ș-bâgă lilicea îngepi ș-si-arcă pi somnu pi iarba veardi.
Alantâ dzuâ pali ascoasi lilicea ș-îmna dupâ nâsa. Dupâ niheamâ chiro agiumsirâ dininti la unâ pâlati di herŭ, iu lilicea dânâsi și-ľi dzâsi a ficiorlui: “Hidzi-mi îngepi ș-va mi-ascoț mași atumțea anda va țâ grescu mini”. Mizi u hipsi îngepi, ș-poarta a pâlatiľei di herŭ si dișcľisi ș-pi praglu di uși s-fânârsi unâ moași urutâ ti puvrii: “Ți cafțâ aua?” îľi gri a ficiorlŭi. “Voi ta si-intru cu-arugâ,” ľi-apândisi gionli. “Ghini, va ti-aprochiu,” îľi dzâsi moașa. “Va-ńi pașțâ vaca a mea cu coarni di malmâ, ama sâ știi câ va țâ taľiu caplu cara s-hibâ di-s toarnâ acasâ unâ singurâ oarâ, fârâ s-hibâ cu tini. Ș-ma s-hii axi si-u torńi acasâ di adunŭ cu ea di la livadi chiro di trei dzâli, ai andreptu s-ț-aledz iți ti ariseaști di-tu pâlatea a mea.”
Livendulu gioni cu multâ harauâ întră cu-arugâ și-dusi vaca ațea sarpitâ ș-cu coarni di malmâ la pâșuni alantâ tahinimâ. Ama mizi agiumsi la livadi ș-vaca lo ta s-toarnâ la pâlati. Cumu vidzu aestâ ficiorlu ascoasi avrapa di-ngepi hirlu di perŭ di lupŭ ș-suflă tru nâsŭ. Și-truoarâ vini luplu cu ńiľi ș-ńiľi di luchi, cari u-anvârtirâ vaca di nu putŭ niți s-minâ ditŭ locŭ. Dicsearâ, gionli a nostu si turnă cu vaca di la pâșuni și-s bâgă s-doarmâ. Ș-tutŭ ași ș-dheftura ș-treia dzuâ. Vrea nu vrea, tora dzâna ľi-aspusi a tinirlui sâ-și aleagâ ditŭ pâlati iți luyurii lu-arisea, și-ficiorlu, trâ ciudii, bâgă mâna pi-unâ câciulâ ș-u lo di pi penurâ, iu șidea aspindzuratâ. Anda vidzu aestâ, dzâna ahurhi si-aurlâ ș-vru s-ľi-u azmulgâ ditŭ mâńi, ama tinirlu u bâgă ayońia pri capŭ și-tru-oarâ s-feați afanŭ di dzânâ. Cumu înși ditŭ pâlati, u lo di pi capŭ ș-u bâgă tu gepi, și-avdzâ boațea a liliciľei ńirlâ, cari-ľi gri: “Tora ascoati-mi mini di îngepi.” U-ascoasi, ș-lilicea lo di-amplâtea pritŭ aerâ, iara ficiorlu îmna dupâ nâsâ.
Multi dzâli bâtu căľiuri ș-cârări gionli a nostru, fârâ s-da di tihi, cându, ia-lu dinintea a unlui munti analtu. Câpâitu di-ahântâ cali, șidzu mpadi și-avdzâ lilicea cumŭ-ľi gri: “Hidzi-mi pali îngepi!”
Adră ași și si-arcă pri somnu sumŭ unŭ cupaciŭ. Tricu multâ oarâ, dzuua loa di si-apriduna, ș-ficiorlu nica durńia. N-dzari s-videa luna anyilicioasâ ți luńina piștireili lâiti a muntilui. Nu si-avdza niți unâ boați ș-muntili durńia ca mortu, afundusitŭ tu-unŭ somnu ahândosŭ.
Ș-diunâcali si-avdzâ unŭ țiurŭ ti sparizmâ, ți-lu diștiptă pi ficiorŭ. Mutri aspâreatŭ anvârliga ș-vidzu unâ catâ mult mari cari trâdzea azvarna unŭ omŭ ciuflicŭ. Ficiorlu s-lâhtârsi și ansâri însusŭ. Agudi cata cu unâ cheatrâ și-ea lu sâlâghi ciufliclu omŭ. Cumu vidzu câ ascâpă di catâ, omlu ńicŭ lu pâlâcârsi pi ficiorŭ s-lu ľia mbrațâ. Aestu lu luo omlu ńicŭ mbrațâ, cari-ľi dzâsi: “Mi-ascâpași, ama tora va s-n-ascundemŭ câ cata easti unâ mâyistrâ arauâ ți va s-cľiamâ multi suti di câti ș-va nâ vatâmâ.”
Ficiorlu ascoasi di-ngepi câciula ațea mâγipsitâ ș-u bâgă pi capŭ. Mizi adră aestâ, câ di câtrâ iuțido ľi-apitrusea ńiľi di câti, cari lu câfta pi ficiorŭ, ama nu putea tora s-lu veadâ. Și-ași ficiorlu cu omlu ńicŭ mbrațâ puturâ ta si-imnâ ninti pânâ deadirâ di întrata di unâ piștireauâ. Aclo, omlu ńicŭ ľi dzâsi a ficiorlui: “Tora bagâ-mi mpadi ș yina dupâ mini. Voi s-ti-adarŭ avutŭ ș-hârsitŭ.”
Întrarâ tu piștireauâ, iara omlu ńicŭ agudi di trei ori murili a piștireauľei ș-dzâsi: “Dișcľideț-ńi fraț, Tru-oarâ alâgaț!”
Si disfeați unâ poartâ, ș-omlu ńicŭ îľi dzâsi a gionilui: “Ascoati-ț câciula di pi capŭ ta s-poatâ s-ti veadâ frațľi a meľi.”
Ficiorlu bâgă câciula îngepi ș-întrâ cu omlu ńicŭ tu-unŭ udă mari di lemnu. Di-aclo întrarâ tu-unŭ altu udă di-asimi și, tu soni, si dișcľisi unâ altâ uși ș-tinirlu di-adunŭ cu omlu ńicŭ întrarâ tu-unŭ udă di malmâ. Tu-aestu udă eara-ľi adunaț unâ mulțimi di oamińi ńiț anvârliga di vâsiľelu a lorŭ, ți eara tutŭ ca nâși, ama cari și-avea unâ barbâ lungâ, di asimi.
Omlu ńicŭ lu-adusi tinirlu dinintea a vâsielui și-ľi dzâsi: “Luńinati Vâsiľe! Tinirlu aestu ńi-ascâpă bana. Mâyistra ațea ehtrâ ditŭ munti si-avea prifaptâ catâ ș-vrea mi vâtâma cara s-nu andâmâseamŭ aestu gioni n-cali.”
Vâsielu a giugiańilorŭ mutri pi ficiorŭ ș-gri: “Ascâpași bana a nai ma bunlui omŭ di-a meľi. Tora voi s-țâ dau pâyălu ti-aestâ faptâ și-doarâli ți va li-aprochi va ț-aducâ harauâ tru banâ, va ti-adarâ hârsitŭ.” Cumu dzâsi aestâ, și-azmulsi ditŭ barbâ unŭ hirŭ di perŭ di-asimi, lu deadi a ficiorlui și-ľi dzâsi: “Anda va s-hii tu mari ananghi, va s-sufli tu perlu di-asimi ș-mini va si-yinŭ cu tutŭ popuľŭ a meu ta s-ti-agiutŭ.” Lu dusi dapoa tu udălu di-asimi, îľi deadi unâ cunetâ di-asimi și-ľi dzâsi: “Cathi oarâ ți va si-asprucuchești cu apâ ditŭ aestâ cuneta - apâ ți nu s-bitiseaști vârnâoarâ - unâ cheatrâ cari s-hibâ, diunâcali va s-facâ malmâ curatâ.” Di-aclo lu dusi tu udălu di herŭ, ľi deadi unâ tufechi și-ľi dzâsi: “Cu tufechea aestâ nu va si-alâtusești vârnâoarâ nișanea. Anchisea-ț calea tora sânâtosŭ, câ vârnâ omŭ di pisti locŭ nu-ari izini si-armânâ la noi ma multu chiro.”
Tu fugari vini ș-protlu omŭ ńicŭ ta sâ-ľi oarâ cali bunâ, îmnă cu elu pânâ nafoarâ și-ľi dzâsi: “Curundu calea va ti ducâ la muntili di geami, iu unâ lamńi țâni ancľisi trei feati, cari suntu nai ma mușati tu duńeauâ. Ma si-ai vârnâ cripari aclo, s-nâ cleńi trâ-agiutorŭ!” Lu bâșe di trei ori și s-turnă tu piștireauâ.
Tora avdzâ boațea a liliciľei, cari dzâsi: “Ascoati-mi di-tu gepi.” Ficiorlu u-ascoasi ș-imna dupâ nâsâ.
Tu murgiu agiumsi la unâ barâ și-s bâgă mardzina di ea. Mizi s-teasi și-andzâri pi țerŭ trei gâști di malmâ ți-azbuira pisti barâ. Gionli nișinipsi tufeachea și-agudi nai ma ńica. Alanti duauâ azbuirarâ aspâreati, ama gâsca ațea ńicâ s-prifeați unâ featâ mușatâ, cari-ľi dzâsi: “Ńi dideși pali hirea a mea umineascâ ți lamńia ditŭ muntili di geami nâ-u lo a ńeľia și-a daulorŭ surări a meali. Cu multâ harauâ va-ńi mi mâritŭ cu tini, ama cara s-poț si-adari țiva ta s-lâ dai și a surărlorŭ a meali pali hiri uminești.”
Alantâ dzuâ giunopanlu a nostu ș-feata ațea mușatâ neasirâ la muntili di geami iu bâna lamńia ș-dauli surări a ľei. Ficiorlu ascoasi di-tu gepi hirlu di perŭ di-asimi și-adhiľe tu elu. Diunâcali vidzurâ cumŭ înșea di-tu locŭ ńiľi ș-ńiľi di giugeańi, cu vâsiľelu dininti, cari-ľi dzâsi a ficiorlui: “Știu ți vrei. Vrei ta si-înțrâ tu muntili di geami ama nu poț. Va ti-agiutămŭ noi.” Ș-oamińiľi ńiț ahurhirâ s-batâ, si-agudeascâ, s-ciucuteascâ, si-adarâ guvi cu sfreadini, ș-tu niheamâ di oarâ adrarâ unâ guvâ mari tu muntili di geami. Cumu s-disfeați guva, chirurâ avrapa cumŭ ș-vinirâ. Ama muntili di geami bumbunidza ș-plâscânea ș-doauâ gâști di malmâ înșirâ di sumŭ elu, și-azbuirarâ tu-aerâ. Gionli lo tufechea tru mânâ, amină pri eali, ș-dauli gâști câdzurâ mpadi și-s feațirâ doauâ hiri uminești - doauâ feati mușati.
Ama ia câ agiumsi ș-lamńia și-s himusi ca nâ furtunâ pisti gionli a nostru. Livendulu gionŭ amină tru-oarâ pi lamńi cari si prifeați arinâ ș fumŭ, ș-li-asprândi vimtulu înclo.
Dupâ tuti aesti fapti, azbuiră ș-lilicea a țea ńirlâ ama nu ninti sa-ľi dzâcâ a ficiorlui: “Hiľilu a meu, armâńi ghini! Io hiu geanlu a dadâ-ta ș-tora lipseaști s-mi tornu d-iu vińiŭ.” Ș-chiru lilicea ațea ńirlâ trâ totna. Gionli lo înveastâ feata ațea ma ńica - ș-dupâ niheamâ chiro s mârtarâ și-alanti dauli surări - ș-tuț tricurâ bana bunâ cu ghineațâ ș-harauâ.
Apriduțearea pi armâneaști:
Mihali Prefti
(1874 – 1952) Nicolae Batzaria s-amintă 20-li di Brumar 1874, Crușuva tu Machidonii (tu ațelu chiro, parti di Turchii). Muri București tu Rumânii, tu anlu 1952, dupu doi ańi di ahapsi sum comuniști, di itia că fu ministru tu guvenul turțescu di Istanbul cu 40 di ańi ninti, Crușuva, un câsâbă armânescu cu un di nai ma mușatili graiuri armânești, fu loclu iu Batzaria, un di nai ma cunuscuțľii scriitori Armâńi, nviță si scrisi limba și adețli armânești. Dupu ți bitisi sculia primară tu Crușuva și liceulu românescu tu Bituli, Batzaria si scrisi la Universitatea di București la facultatea di Yramati și di Ndreptu. Ma cum îľi lipsea pradzľii s-alăsă di spudhâxiri și s-acâță di lucru, prota ca dhascal și di-apoea ca director la sculia primară di Crușuva, director la liceulu rumânescu di Bituli și tu soni ca inspector a sculiilor tu regionlu di Cosova și Sârunâ. Ca om tiniru, Batzaria s-mistică tu politica turțească. Feați parti di-tu grupa revoluționară-a “Tinirlor Turți” și tu anlu 1908 fu aleptu senator. Dupu cădearea-a sultanlui Abdul Hamid II-lu, tu anlu 1912 Batzaria fu numit Ministru ti lucârli publiți tu noulu guvemu a “Tinirlor Turți”. Batzaria fu delegat ali Turchii la conferenția di irini di Londra dit 1913, conferenția cu cari s-bitisi Polimlu balcanicu, iu lu simnă tratatlu di irini. Dupu aistu tratat, Turchia dit Evropă armași maș cu niheamă loc dianvărliga di Istambul.
ALTI PIRMITHI DITŬ IDYEA CARTI
CARTEA TU FORMATŬ DIGITALŬ
APRIDUȚERI / EXIYISIRI
| ARMÂNEAȘTI | ROMÂNĂ | ENGLISH |
|---|---|---|
| LILICEA DI PI MURMINTU | FLOAREA DE PE MORMÂNT | THE FLOWER ON THE GRAVE |
| Unâ muľiari moași avea mași unŭ hiľiu. Bâna doiľi tu nai laia urfańi. Anda si-apruche oara ti moarti, muľiarea cľimă hiľi-su și-ľi dzâsi cu lăcrâńi întrocľi: “Hiľiu a meu durutŭ, fudz tru xeani alargu ș-caftâ-ț aclo iyurea; io va s-morŭ curundu, și-aua tu hoarâ nu-ai canŭ cari s-țâ dzâcâ unŭ zborŭ vluyisitŭ, ti-ațea câ hii ftohŭ ș-oarfânŭ. Ama nu agasse, dupâ ți va mi-angrochi, s-ti torńi la murmințâ tru ziya a noaptiľei și si-aruchi lilicea ți va s-creascâ pi murmintulu a meu. Și si-ai angâtanŭ di-aestâ lilici, câ ea va ț-aspunâ calea câtrâ tihea a ta.” | O femeie bătrână avea un singur fiu. Trăiau amândoi în sărăcia cea mai neagră. Când i se apropie ceasul morții, femeia chemă pe fiul său și-i zise printre lacrimi: «Dragul meu, du-te în lumea largă și caută-ți acolo norocul; eu voi muri în curând, iar aici în sat tu n-ai pe nimeni care să-ți spună măcar un cuvânt bun, fiindcă tu ești copilul unor oameni săraci. Numai nu uita că după ce mă duci pe mine la cimitir, să vii din nou la miezul nopții la mormântul meu și să culegi floarea ce va fi crescut pe dânsul. Dar să ai grijă de floarea aceasta ca de ochii tăi, fiindcă ea îți va arăta drumul norocului tău.» | An old woman had an only son. They both lived in the blackest poverty. When her hour of death drew near, the woman called her son and said through tears: “My dear boy, go into the wide world and look there for your fortune; I will die soon, and here in the village you have no one to say even a kind word to you, because you are the child of poor people. Only do not forget that after you take me to the cemetery, come again at midnight to my grave and pick the flower that will have grown on it. And take care of this flower like your own eyes, because it will show you the road to your good fortune.” |
| Dupâ îndauâ dzâli muri mârata moași, ș-hiľilu u-angrupă cu tutâ tińia. Tru ziya a noaptiľei pali neasi la murmințâ ș-vidzu câ pi murmintulu a dadâ-sa-ľi avea criscutâ ș-luludhyipsitâ unâ lilici ńirlâ di unâ mușuteațâ fârâ aspuneari. Ficiorlu u-arupsi ș-multu câștigosŭ u hipsi tu gepea di paltu. | Curând după aceea muri biata bătrână, iar fiul său o înmormântă cu toată cinstea. La miezul nopții se duse din nou la cimitir și văzu că pe mormântul mamei sale înflorise o floare albastră și nespus de frumoasă. Băiatul o rupse și o puse cu toată băgarea de seamă în buzunarul hainei. | Soon after that the poor old woman died, and her son buried her with all honour. At midnight he went again to the cemetery and saw that on his mother’s grave a blue, very beautiful flower had bloomed. The boy picked it and put it carefully in the pocket of his coat. |
| Dheftira dzuâ, gionli a nostu luo calea câtrâ xeani și-andâmusi încali unŭ lupŭ cari îmna așcľiupicândalui ș-ți-ľi pricâdzu cu zboarili: “Gioni, hii bunu și-ascoati-ńi pliumbulu ditŭ ciciorŭ!” | A doua zi flăcăul nostru porni în lumea largă și întâlni pe drum un lup care mergea șchiopătând și care i se rugă zicându-i: «Flăcăule, fii bun și scoate-mi glonțul din picior!» | The next day our lad set out into the wide world and met on the road a wolf who was limping and who begged him, saying: “Young man, be kind and take the bullet out of my leg!” |
| Tinirlu ľi-ascoasi pliumbulu, ș-luplu îľi gri pali: “Nu potŭ s-țâ pâltescu tora di oarâ ti buneața ți ńi-u-adrași, ama azmuldzi unŭ hirŭ di perŭ di-tu chealea a mea și-anda va si-ai ananghi di-agiutorlu a meu, suflâ tru elŭ!” Ficiorlu ľi-azmulsi unŭ perŭ, lu bâgă îngepi ningâ lilicea ațea ńirlâ, și-și mutri calea ninti. | Tânărul îi scoase glonțul, iar lupul îi zise din nou: «Nu pot să-ți răsplătesc numaidecât binele ce mi-ai făcut, dar smulge un fir de păr din blana mea și când ai vreodată nevoie de ajutorul meu, suflă într-însul!» Băiatul îi smulse un fir de păr, îl puse în buzunar lângă floarea cea albastră și își căută mai departe de drum. | The young man took out the bullet, and the wolf said again: “I cannot repay right now the good you have done me, but pluck a hair from my fur, and when you ever need my help, blow on it!” The boy plucked a hair, put it in his pocket next to the blue flower, and went on his way. |
| Imnă multi căľiuri, ama iuva nu lu-agiumsi tihea. Și-adusi aminti zboarâli ți-ľi li-avea aspusâ dadâ-sa tu sihatea di moarti și-ascoasi di-tu gepi lilicea ațea ńirlâ. Chicusitŭ, u bâgă mpadi. Ș-ți s-veadâ? Lilicea s-mută însusŭ tu-aerâ și-ľi dzâsi cu zborŭ uminescu: “Yina dupâ mini! Bagâ oarâ câ nafoarâ di tini vârnâ nu poati s-mi veadâ, ti-ațea îmnâ-ńi isihŭ pri torŭ, câ io va ti ducŭ la tihea a ta.” | Multă vreme bătu el drumurile, dar de noroc nu dete nicăieri. Își aduse aminte de cuvintele ce-i spusese maică-sa în ceasul morții și scoase din buzunar floarea cea albastră. O puse cam supărat jos pe pământ. Însă, ce-i fu dat să vadă? Floarea se ridică în sus în văzduh și-i zise cu grai omenesc: «Vino după mine! Să știi că afară de tine nimeni nu mă poate vedea, de aceea urmează-mă foarte liniștit, fiindcă eu te voi duce la norocul tău.» | For a long time he walked the roads, but nowhere did he find good fortune. He remembered the words his mother had told him at the hour of death and took from his pocket the blue flower. He put it, somewhat upset, down on the ground. But what did he see? The flower rose up into the air and said to him in a human voice: “Follow me! Know that apart from you no one can see me; therefore follow me very quietly, because I will take you to your good fortune.” |
| Ș-lilicea azbuira dinintea a ficiorlui ți tutŭ îmna dupâ nâsa. Dicsearâ întrarâ tu-unâ pâduri iu gionli andâmusi unâ vulpi cari-ľi azburâ acși: “Durutlu a meu soțŭ, ascoati-ńi, țâ pricadŭ, yiaspili ți-ńi întră tu ureacľi câțe îńi da mari ponŭ.” | Și așa floarea zbură înaintea băiatului care mergea după ea. Pe înserate intrară într-o pădure și tânărul văzu acolo o vulpe care îi vorbi în felul următor: «Dragul meu prieten, scoate-mi, te rog, viespea care mi-a intrat în ureche și din pricina căreia nu mai pot de durere.» | And so the flower flew ahead of the boy, who went after it. Toward evening they entered a forest and the youth saw there a fox who spoke to him as follows: “My dear friend, please take out the wasp that has gone into my ear and because of which I am in great pain.” |
| Ficiorlu ľi-ascoasi yiaspea, ș-vulpea-ľi dzâsi pali: “Nu potŭ s-țâ dau tora di oarâ pârălu ti ghineața ți ńi-adrași ama va ț-aspunŭ țiva ți-i ti simferlu a tău. Știu c-aladz dupâ tihi, ama ninti si-u-aprâftâsești prindi ta s-hii huzmichearŭ la unâ dzânâ ehtrâ, a curi va s-lipseascâ sâ-ľi pașți chiro di trei dzâli unâ vacâ cu coarnili di malmâ. Va s-lipseascâ si-ai angâtanŭ ta s-nu s-toarnâ vaca singurâ acasâ, câ va si-ai mari cripari di dzânâ. Ș-ma s-poț ta s-țâńi vaca la pâșuni tru livadi și s-nu u-alași s-fugâ singurâ acasâ, sâ-ľi cafțâ ali dzânâ ti pâyă s-țâ da câciula ți șadi aspindzuratâ dupâ furnu. Ațelu ți va-și bagâ aestâ câciulâ, va s-hibâ nividzutŭ, ici canŭ nu va s-poatâ s-lu veadâ.” Aestâ-ľi dzâsi vulpea ș-chirŭ diunâcali, iara ficiorlu ș-bâgă lilicea îngepi ș-si-arcă pi somnu pi iarba veardi. | Tânărul îi scoase viespea, iar vulpea îi zise din nou: «Nu pot să mă plătesc în alt fel de binele ce mi-ai făcut decât să-ți spun ceva care te privește. Știu că umbli după noroc. Mai înainte de a-l găsi, trebuie să slujești la o zână rea, căreia va trebui să-i duci trei zile la pășune o vacă cu coarnele de aur. Va mai trebui să ai grijă ca vaca să nu se întoarcă singură acasă, căci altfel vei fi rău mustrat de către stăpâna ta. Dar dacă izbutești să ții vaca în livadă și să nu o lași să-ți fugă singură acasă, să-i ceri zânei ca plată căciula care atârnă în cuiul de după sobă. Cine își pune căciula aceasta, se face nevăzut de toată lumea.» Așa îi zise vulpea care după aceea pieri, iar băiatul își puse floarea în buzunar și se culcă pe iarba verde. | The youth took out the wasp, and the fox said again: “I cannot pay in any other way for the good you have done me except to tell you something that concerns you. I know you are looking for fortune. Before you find it, you must serve an evil fairy, to whom you will have to take for three days to pasture a cow with golden horns. You must also be careful that the cow does not return home by itself, because otherwise you will be harshly scolded by your mistress. But if you succeed in keeping the cow in the orchard and not letting it run home by itself, ask the fairy as payment for the cap that hangs on the peg behind the stove. Whoever puts on this cap becomes invisible to everyone.” So said the fox, who then disappeared, and the boy put the flower in his pocket and lay down on the green grass. |
| Alantâ dzuâ pali ascoasi lilicea ș-îmna dupâ nâsa. Dupâ niheamâ chiro agiumsirâ dininti la unâ pâlati di herŭ, iu lilicea dânâsi și-ľi dzâsi a ficiorlui: “Hidzi-mi îngepi ș-va mi-ascoț mași atumțea anda va țâ grescu mini”. Mizi u hipsi îngepi, ș-poarta a pâlatiľei di herŭ si dișcľisi ș-pi praglu di uși s-fânârsi unâ moași urutâ ti puvrii: “Ți cafțâ aua?” îľi gri a ficiorlŭi. “Voi ta si-intru cu-arugâ,” ľi-apândisi gionli. “Ghini, va ti-aprochiu,” îľi dzâsi moașa. “Va-ńi pașțâ vaca a mea cu coarni di malmâ, ama sâ știi câ va țâ taľiu caplu cara s-hibâ di-s toarnâ acasâ unâ singurâ oarâ, fârâ s-hibâ cu tini. Ș-ma s-hii axi si-u torńi acasâ di adunŭ cu ea di la livadi chiro di trei dzâli, ai andreptu s-ț-aledz iți ti ariseaști di-tu pâlatea a mea.” | Ziua următoare scoase din nou floarea și se luă după dânsa. Nu după mult timp sosiră înaintea unui palat de fier, unde floarea se opri și-i spuse băiatului: «Pune-mă în buzunar și să nu mă scoți decât atunci când te chem eu.» Dar abia o puse în buzunar, că poarta palatului de fier se deschise și pe prag se ivi o babă groaznic de urâtă: «Ce cauți aici?» întrebă pe băiatul. «Vreau să mă bag slugă», îi zise băiatul. «Bine, te primesc», îi zise baba. «Vei duce la pășunat vaca mea cu coarnele de aur, dar să știi că-ți tai capul dacă îmi vine acasă măcar o singură dată, fără să fie însoțită de tine. Dacă izbutești, însă, ca trei zile la rând să te întorci cu dânsa de la livadă, ai dreptul să alegi și să iei din palatul meu tot ce îți place mai bine.» | The next day he took out the flower again and followed it. Not long after, they arrived before an iron palace, where the flower stopped and said to the boy: “Put me in your pocket and do not take me out except when I call you.” But as soon as he put it in his pocket, the gate of the iron palace opened and on the threshold appeared a terribly ugly old woman. “What are you looking for here?” she asked the boy. “I want to hire myself as a servant,” said the boy. “Good, I accept you,” said the old woman. “You will take to pasture my cow with golden horns, but know that I will cut off your head if it comes home even once without being accompanied by you. If, however, you succeed in returning with it from the orchard three days in a row, you have the right to choose and take from my palace whatever you like best.” |
| Livendulu gioni cu multâ harauâ întră cu-arugâ și-dusi vaca ațea sarpitâ ș-cu coarni di malmâ la pâșuni alantâ tahinimâ. Ama mizi agiumsi la livadi ș-vaca lo ta s-toarnâ la pâlati. Cumu vidzu aestâ ficiorlu ascoasi avrapa di-ngepi hirlu di perŭ di lupŭ ș-suflă tru nâsŭ. Și-truoarâ vini luplu cu ńiľi ș-ńiľi di luchi, cari u-anvârtirâ vaca di nu putŭ niți s-minâ ditŭ locŭ. Dicsearâ, gionli a nostu si turnă cu vaca di la pâșuni și-s bâgă s-doarmâ. Ș-tutŭ ași ș-dheftura ș-treia dzuâ. Vrea nu vrea, tora dzâna ľi-aspusi a tinirlui sâ-și aleagâ ditŭ pâlati iți luyurii lu-arisea, și-ficiorlu, trâ ciudii, bâgă mâna pi-unâ câciulâ ș-u lo di pi penurâ, iu șidea aspindzuratâ. Anda vidzu aestâ, dzâna ahurhi si-aurlâ ș-vru s-ľi-u azmulgâ ditŭ mâńi, ama tinirlu u bâgă ayońia pri capŭ și-tru-oarâ s-feați afanŭ di dzânâ. Cumu înși ditŭ pâlati, u lo di pi capŭ ș-u bâgă tu gepi, și-avdzâ boațea a liliciľei ńirlâ, cari-ľi gri: “Tora ascoati-mi mini di îngepi.” U-ascoasi, ș-lilicea lo di-amplâtea pritŭ aerâ, iara ficiorlu îmna dupâ nâsâ. | Flăcăul voinic se învoi bucuros și duse la pășunat vaca năzdrăvană. Dar abia o duse la livadă, că vaca se și pregăti să o ia la picior și să fugă singură îndărăt la palat. Văzând aceasta, băiatul scoase din buzunar firul de păr al lupului și suflă într-însul. Și iată că veni lupul cu multe alte mii de lupi, care o încercuiră și nu o lăsară să se miște din loc. Seara, tânărul o duse înapoi la palat și apoi se culcă și el. La fel se întâmplă și a doua și a treia zi. Vrând, nevrând, zâna îi spuse acum să-și aleagă din palat ce-i place, iar el puse mâna pe căciula cea năzdrăvană și o luă din cui. Văzând aceasta, zâna începu să țipe și voi să i-o smulgă din mâini, dar tânărul o puse numaidecât pe cap, așa că zâna nu putea să-l vadă. Când ieși afară din palat, o scoase din nou din cap și o puse în buzunar, auzi însă glasul florii celei albastre, care îi zise: «Acum scoate-mă pe mine din buzunar!» O scoase, floarea începu să plutească în văzduh, iar băiatul se lua după ea. | The sturdy lad gladly agreed and took the wondrous cow to pasture. But as soon as he took it to the orchard, the cow prepared to run and to flee back alone to the palace. Seeing this, the boy took from his pocket the wolf’s hair and blew on it. And behold, the wolf came with many thousands of wolves, who surrounded it and did not let it move from the spot. In the evening, the youth took it back to the palace and then lay down to sleep. The same happened the second and the third day. Whether she wanted to or not, the fairy now told him to choose from the palace what he liked, and he put his hand on the magic cap and took it from the peg. Seeing this, the fairy began to scream and wanted to snatch it from his hands, but the youth put it at once on his head, so the fairy could not see him. When he went out of the palace, he took it off again and put it in his pocket, and he heard the voice of the blue flower, which said to him: “Now take me out of your pocket!” He took it out, the flower began to float in the air, and the boy went after it. |
| Multi dzâli bâtu căľiuri ș-cârări gionli a nostru, fârâ s-da di tihi, cându, ia-lu dinintea a unlui munti analtu. Câpâitu di-ahântâ cali, șidzu mpadi și-avdzâ lilicea cumŭ-ľi gri: “Hidzi-mi pali îngepi!” | Multe zile de-a rândul bătători tânărul nostru drumurile și cărările fără să-și găsească norocul, când iată că ajunse la un munte înalt. Obosit de atâta umblet, șezu jos și auzi că floarea îi zise: «Pune-mă la loc în buzunar!» | For many days in a row our youth trod roads and paths without finding his fortune, when, behold, he reached a high mountain. Tired from so much walking, he sat down and heard the flower say to him: “Put me back in your pocket!” |
| Adră ași și si-arcă pri somnu sumŭ unŭ cupaciŭ. Tricu multâ oarâ, dzuua loa di si-apriduna, ș-ficiorlu nica durńia. N-dzari s-videa luna anyilicioasâ ți luńina piștireili lâiti a muntilui. Nu si-avdza niți unâ boați ș-muntili durńia ca mortu, afundusitŭ tu-unŭ somnu ahândosŭ. | Așa făcu și el se culcă apoi la umbra unui arbore. Ziua trecuse de mult, iar băiatul dormea mereu. Luna se ivi strălucitoare, luminând stâncile cenușii ale muntelui. Nu se auzea nici un glas și muntele întreg zăcea ca mort cufundat în somnul cel mai adânc. | So he did, and then lay down under the shade of a tree. The day had long since passed, and the boy kept sleeping. The moon appeared bright, lighting the grey rocks of the mountain. No voice was heard and the whole mountain lay as if dead, sunk in the deepest sleep. |
| Ș-diunâcali si-avdzâ unŭ țiurŭ ti sparizmâ, ți-lu diștiptă pi ficiorŭ. Mutri aspâreatŭ anvârliga ș-vidzu unâ catâ mult mari cari trâdzea azvarna unŭ omŭ ciuflicŭ. Ficiorlu s-lâhtârsi și ansâri însusŭ. Agudi cata cu unâ cheatrâ și-ea lu sâlâghi ciufliclu omŭ. Cumu vidzu câ ascâpă di catâ, omlu ńicŭ lu pâlâcârsi pi ficiorŭ s-lu ľia mbrațâ. Aestu lu luo omlu ńicŭ mbrațâ, cari-ľi dzâsi: “Mi-ascâpași, ama tora va s-n-ascundemŭ câ cata easti unâ mâyistrâ arauâ ți va s-cľiamâ multi suti di câti ș-va nâ vatâmâ.” | Dar deodată răsună un țipăt înfricoșător, care trezi pe băiat. Când privi speriat în jurul său, văzu o broască țestoasă foarte mare, care trăgea de picior un omuleț mic cât o șchioapă. Băiatul a sărit în sus, a dat cu o piatră în broasca țestoasă și aceasta l-a lăsat pe omuleț. Văzându-se scăpat de broască, omulețul se rugă de băiat să-l ia în brațe. Așa făcu și băiatul, iar omulețul îi zise: «M-ai scăpat, decât acum unde să ne ascundem, fiindcă broasca țestoasă este o vrăjitoare rea și are să cheme multe sute de broaște țestoase, care ne vor omorî.» | But all at once a frightening scream sounded, which woke the boy. When he looked in fear around him, he saw a very large tortoise that was dragging by the leg a tiny little man. The boy jumped up, threw a stone at the tortoise, and it let the little man go. Seeing himself freed from the tortoise, the little man begged the boy to take him in his arms. So the boy did, and the little man said to him: “You saved me, but now where shall we hide, because the tortoise is an evil witch and will call many hundreds of tortoises, who will kill us.” |
| Ficiorlu ascoasi di-ngepi câciula ațea mâγipsitâ ș-u bâgă pi capŭ. Mizi adră aestâ, câ di câtrâ iuțido ľi-apitrusea ńiľi di câti, cari lu câfta pi ficiorŭ, ama nu putea tora s-lu veadâ. Și-ași ficiorlu cu omlu ńicŭ mbrațâ puturâ ta si-imnâ ninti pânâ deadirâ di întrata di unâ piștireauâ. Aclo, omlu ńicŭ ľi dzâsi a ficiorlui: “Tora bagâ-mi mpadi ș yina dupâ mini. Voi s-ti-adarŭ avutŭ ș-hârsitŭ.” | Băiatul scoase din buzunar căciula cea fermecată și o puse în cap. Abia făcu aceasta, că din toate părțile au dat năvală mii de broaște țestoase, care îl căutau pe tânăr, dar nu puteau să-l vadă. Și așa, flăcăul nostru cu omulețul au putut să meargă înainte până ce ajunseră la intrarea unei peșteri. Acolo, omulețul zise băiatului: «Acum pune-mă jos și vino după mine. Vreau să te fac bogat și fericit.» | The boy took from his pocket the enchanted cap and put it on his head. As soon as he did this, from all sides thousands of tortoises rushed in, who were looking for the youth but could not see him. And so our lad with the little man was able to go forward until they reached the entrance to a cave. There the little man said to the boy: “Now put me down and come after me. I want to make you rich and happy.” |
| Întrarâ tu piștireauâ, iara omlu ńicŭ agudi di trei ori murili a piștireauľei ș-dzâsi: “Dișcľideț-ńi fraț, Tru-oarâ alâgaț!” | Intrară în peșteră, iar omulețul lovi de trei ori în pereții stâncii și zise: «Să-mi deschideți, frați, îndată alergați!» | They entered the cave, and the little man struck three times on the rock walls and said: “Open for me, brothers, at once hurry!” |
| Si disfeați unâ poartâ, ș-omlu ńicŭ îľi dzâsi a gionilui: “Ascoati-ț câciula di pi capŭ ta s-poatâ s-ti veadâ frațľi a meľi.” | Se deschise o poartă, iar omulețul îi spuse băiatului: «Scoate-ți căciula de pe cap, pentru ca să te poată vedea și frații mei.» | A gate opened, and the little man said to the boy: “Take the cap off your head, so that my brothers can see you.” |
| Ficiorlu bâgă câciula îngepi ș-întrâ cu omlu ńicŭ tu-unŭ udă mari di lemnu. Di-aclo întrarâ tu-unŭ altu udă di-asimi și, tu soni, si dișcľisi unâ altâ uși ș-tinirlu di-adunŭ cu omlu ńicŭ întrarâ tu-unŭ udă di malmâ. Tu-aestu udă eara-ľi adunaț unâ mulțimi di oamińi ńiț anvârliga di vâsiľelu a lorŭ, ți eara tutŭ ca nâși, ama cari și-avea unâ barbâ lungâ, di asimi. | Băiatul își puse căciula în buzunar și după aceea fu dus de omuleț într-o frumoasă odaie de lemn. Dintr-însa intrară într-o odaie de argint și, în sfârșit, se deschise încă o ușă și tânărul nostru intră cu omulețul într-o odaie de aur. În odaia aceasta erau strânși o mulțime de pitici în jurul regelui lor, care nu era mai mare decât dânșii, dar care purta o barbă lungă, argintie. | The boy put the cap in his pocket, and after that he was led by the little man into a beautiful room of wood. From it they entered a room of silver and, at last, another door opened and our youth entered with the little man into a room of gold. In this room there were gathered many dwarfs around their king, who was no bigger than they were, but who wore a long, silver beard. |
| Omlu ńicŭ lu-adusi tinirlu dinintea a vâsielui și-ľi dzâsi: “Luńinati Vâsiľe! Tinirlu aestu ńi-ascâpă bana. Mâyistra ațea ehtrâ ditŭ munti si-avea prifaptâ catâ ș-vrea mi vâtâma cara s-nu andâmâseamŭ aestu gioni n-cali.” | Omulețul duse pe băiat înaintea regelui și grăi zicând: «Prea înălțate stăpâne! Tânărul acesta m-a scăpat de la moarte. Vrăjitoarea cea rea din munte se prefăcuse într-o broască țestoasă și încât p-aci să mă omoare.» | The little man brought the boy before the king and spoke, saying: “Most exalted lord! This youth saved me from death. The evil witch from the mountain had turned into a tortoise and was just about to kill me.” |
| Vâsielu a giugiańilorŭ mutri pi ficiorŭ ș-gri: “Ascâpași bana a nai ma bunlui omŭ di-a meľi. Tora voi s-țâ dau pâyălu ti-aestâ faptâ și-doarâli ți va li-aprochi va ț-aducâ harauâ tru banâ, va ti-adarâ hârsitŭ.” Cumu dzâsi aestâ, și-azmulsi ditŭ barbâ unŭ hirŭ di perŭ di-asimi, lu deadi a ficiorlui și-ľi dzâsi: “Anda va s-hii tu mari ananghi, va s-sufli tu perlu di-asimi ș-mini va si-yinŭ cu tutŭ popuľŭ a meu ta s-ti-agiutŭ.” Lu dusi dapoa tu udălu di-asimi, îľi deadi unâ cunetâ di-asimi și-ľi dzâsi: “Cathi oarâ ți va si-asprucuchești cu apâ ditŭ aestâ cuneta – apâ ți nu s-bitiseaști vârnâoarâ – unâ cheatrâ cari s-hibâ, diunâcali va s-facâ malmâ curatâ.” Di-aclo lu dusi tu udălu di herŭ, ľi deadi unâ tufechi și-ľi dzâsi: “Cu tufechea aestâ nu va si-alâtusești vârnâoarâ nișanea. Anchisea-ț calea tora sânâtosŭ, câ vârnâ omŭ di pisti locŭ nu-ari izini si-armânâ la noi ma multu chiro.” | Regele piticilor se uită la băiat și-i zise: «Ai scăpat viața celui mai bun dintre servitorii mei. Acum vreau să te răsplătesc așa, încât cu darurile ce vei primi, să ajungi a fi fericit.» Zicând aceasta, și-a smuls din barbă un fir de păr argintiu, i l-a dat băiatului i-a spus zise: «Când vei fi la grea strâmtoare, suflă în firul de păr și voi veni eu cu tot poporul meu, ca să-ți dau o mână de ajutor.» L-a dus apoi într-o odaie de argint, i-a dat o sticlă de argint și i-a spus: «De câte ori stropești cu apă din sticla aceasta — apă care nu se isprăvește niciodată — o piatră oarecare, chiar în clipa aceea piatra se preface în aur curat.» De acolo l-a dus în odaia de fier, i-a dat o pușcă și i-a spus: «Cu pușca aceasta nu greșești niciodată ținta. Umblă acum sănătos, căci nici un pământean n-are voie să stea la noi mai multă vreme.» | The king of the dwarfs looked at the boy and said: “You have saved the life of the best of my servants. Now I want to reward you so that with the gifts you will receive you may come to be happy.” Saying this, he plucked from his beard a silver hair, gave it to the boy and said to him: “When you are in great straits, blow on the hair and I will come with all my people to give you a helping hand.” Then he led him into a room of silver, gave him a silver flask and said to him: “Whenever you sprinkle with water from this flask—water that never runs out—any stone, at that very moment the stone turns into pure gold.” From there he led him into the room of iron, gave him a rifle and said to him: “With this rifle you never miss the target. Go now in good health, because no man of earth is allowed to stay with us longer.” |
| Tu fugari vini ș-protlu omŭ ńicŭ ta sâ-ľi oarâ cali bunâ, îmnă cu elu pânâ nafoarâ și-ľi dzâsi: “Curundu calea va ti ducâ la muntili di geami, iu unâ lamńi țâni ancľisi trei feati, cari suntu nai ma mușati tu duńeauâ. Ma si-ai vârnâ cripari aclo, s-nâ cleńi trâ-agiutorŭ!” Lu bâșe di trei ori și s-turnă tu piștireauâ. | Între acestea veni și omulețul dinții, îl duse până afară și-i zise: «Drumul tău te va duce în curând la muntele de sticlă, unde un balaur ține închise trei fete, care sunt cele mai frumoase de pe pământ. Dacă ajungi acolo la strâmtoare, cheamă-ne pe noi în ajutor!» Îl sărută de trei ori și se întoarse la peșteră. | Meanwhile the little man with teeth came too, led him outside and said to him: “Your road will soon take you to the glass mountain, where a dragon keeps shut in three girls, who are the most beautiful on earth. If you reach trouble there, call us for help!” He kissed him three times and returned to the cave. |
| Tora avdzâ boațea a liliciľei, cari dzâsi: “Ascoati-mi di-tu gepi.” Ficiorlu u-ascoasi ș-imna dupâ nâsâ. | Se auzi acum glasul florii care zise: «Scoate-mă din buzunar.» Băiatul o scoase și se luă după ea. | Now the voice of the flower was heard, which said: “Take me out of your pocket.” The boy took it out and followed it. |
| Tu murgiu agiumsi la unâ barâ și-s bâgă mardzina di ea. Mizi s-teasi și-andzâri pi țerŭ trei gâști di malmâ ți-azbuira pisti barâ. Gionli nișinipsi tufeachea și-agudi nai ma ńica. Alanti duauâ azbuirarâ aspâreati, ama gâsca ațea ńicâ s-prifeați unâ featâ mușatâ, cari-ľi dzâsi: “Ńi dideși pali hirea a mea umineascâ ți lamńia ditŭ muntili di geami nâ-u lo a ńeľia și-a daulorŭ surări a meali. Cu multâ harauâ va-ńi mi mâritŭ cu tini, ama cara s-poț si-adari țiva ta s-lâ dai și a surărlorŭ a meali pali hiri uminești.” | Cam pe înserate veni la un lac și se culcă la marginea lui. Dar nici nu se lungise încă bine, că zări deodată trei gâște de aur care zburau deasupra lacului. Băiatul duse numaidecât pușca la ochi și trase asupra gâștei celei mai mici. Celelalte două zburară speriate, dar gâsca cea mică se prefăcu într-o fată frumoasă ca soarele și zise: «Mi-ai dat din nou chipul meu omenesc pe care balaurul din muntele de sticlă mi-l luase mie și celor două surori ale mele. M-aș mărita bucuroasă după tine, însă dacă poți să faci ca surorile mele să-și capete din nou chipul omenesc.» | Toward evening he came to a lake and lay down at its edge. But he had not even stretched out well when, suddenly, he saw three golden geese flying above the lake. The boy at once raised the rifle and fired at the smallest goose. The other two flew away in fright, but the small goose turned into a girl beautiful as the sun and said: “You have given me again my human form which the dragon from the glass mountain had taken from me and from my two sisters. I would gladly marry you, but only if you can make my sisters gain again their human form.” |
| Alantâ dzuâ giunopanlu a nostu ș-feata ațea mușatâ neasirâ la muntili di geami iu bâna lamńia ș-dauli surări a ľei. Ficiorlu ascoasi di-tu gepi hirlu di perŭ di-asimi și-adhiľe tu elu. Diunâcali vidzurâ cumŭ înșea di-tu locŭ ńiľi ș-ńiľi di giugeańi, cu vâsiľelu dininti, cari-ľi dzâsi a ficiorlui: “Știu ți vrei. Vrei ta si-înțrâ tu muntili di geami ama nu poț. Va ti-agiutămŭ noi.” Ș-oamińiľi ńiț ahurhirâ s-batâ, si-agudeascâ, s-ciucuteascâ, si-adarâ guvi cu sfreadini, ș-tu niheamâ di oarâ adrarâ unâ guvâ mari tu muntili di geami. Cumu s-disfeați guva, chirurâ avrapa cumŭ ș-vinirâ. Ama muntili di geami bumbunidza ș-plâscânea ș-doauâ gâști di malmâ înșirâ di sumŭ elu, și-azbuirarâ tu-aerâ. Gionli lo tufechea tru mânâ, amină pri eali, ș-dauli gâști câdzurâ mpadi și-s feațirâ doauâ hiri uminești – doauâ feati mușati. | Ziua următoare flăcăul nostru și cu fata cea frumoasă se duseră la muntele de sticlă unde locuia balaurul și cele două surori ale fetei. Tânărul scoase din buzunar firul de păr argintiu și suflă într-însul. Deodată se iviră ieșind din pământ mii și mii de pitici, având în frunte pe regele lor, care zise băiatului: «Știu ce vrei. Vrei să intri în muntele de sticlă și nu poți. Dar lasă că îți ajutăm noi.» Și piticii începură să bată, să ciocănească, să sfredelească, așa că în scurtă vreme făcură o gaură mare în muntele de sticlă. Când deschizătura fu gata, pieriră tot așa de iute după cum veniseră. Dar în muntele de sticlă trosnea și tuna și două gâște aurite ieșiră dintr-însul zburând. Tânărul nostru puse mâna pe pușcă, trase și cele două gâște căzură la pământ în chip de două fete frumoase. | The next day our lad and the beautiful girl went to the glass mountain where the dragon lived and the girl’s two sisters were. The youth took from his pocket the silver hair and blew on it. At once there appeared, coming out of the ground, thousands and thousands of dwarfs, with their king at their head, who said to the boy: “I know what you want. You want to enter the glass mountain and you cannot. But we will help you.” And the dwarfs began to strike, to hammer, to bore, so that in a short time they made a big hole in the glass mountain. When the opening was ready, they disappeared just as quickly as they had come. But in the glass mountain it cracked and thundered and two golden geese flew out of it. Our youth put his hand on the rifle, fired, and the two geese fell to the ground in the form of two beautiful girls. |
| Ama ia câ agiumsi ș-lamńia și-s himusi ca nâ furtunâ pisti gionli a nostru. Livendulu gionŭ amină tru-oarâ pi lamńi cari si prifeați arinâ ș fumŭ, ș-li-asprândi vimtulu înclo. | Iată că veni și balaurul și se repezi ca o vijelie asupra tânărului. Acesta trase însă și într-însul, îl nimeri și balaurul se prefăcu în praf și în fum pe care îl împrăștie vântul. | Now the dragon came and rushed like a storm upon the youth. He, however, fired at it too, hit it, and the dragon turned into dust and smoke which the wind scattered. |
| Dupâ tuti aesti fapti, azbuiră ș-lilicea a țea ńirlâ ama nu ninti sa-ľi dzâcâ a ficiorlui: “Hiľilu a meu, armâńi ghini! Io hiu geanlu a dadâ-ta ș-tora lipseaști s-mi tornu d-iu vińiŭ.” Ș-chiru lilicea ațea ńirlâ trâ totna. Gionli lo înveastâ feata ațea ma ńica – ș-dupâ niheamâ chiro s mârtarâ și-alanti dauli surări – ș-tuț tricurâ bana bunâ cu ghineațâ ș-harauâ. | După ce se întâmplară toate acestea, zbură și floarea cea albastră și-i zise băiatului: «Copilul meu, rămâi cu bine! Eu sunt sufletul mamei tale care a murit și acum trebuie să mă întorc îndărăt la cerul de unde venisem.» Și pieri floarea cea albastră, iar tânărul luă în căsătorie pe cea mai tânără dintre cele trei surori, nu după mult se măritară și celelalte două și trăiră cu toții în belșug și în fericire. | After all these things happened, the blue flower also flew up and said to the boy: “My child, stay well! I am the soul of your mother who died, and now I must return back to the heaven from where I came.” And the blue flower disappeared, and the youth took in marriage the youngest of the three sisters; not long after that the other two were married as well, and they all lived in abundance and happiness. |
Conrad, hiľilu a contilui di Breitau, ditu Pâdurea Lai, eara nâoarâ arhundu ş-pututu, ama dapoa urfânâpsi şi-agiumsi fârâ ipati ti itiea a multiloru ampulisiri ți li avu cu ehțrâľi di varvari. Aeşțâ dipriunâ astâľia sinurli ş-nâvâlea tu vâsiliea a lui ta s-treacâ anaparti di Rinu ş ta s-intrâ tu Galii iu-s dispoaľi politiili avuti ali Alsații ş-Lurenâ.
Mâratlu Conrad nu-ľi avea armasâ dipu țiva di-aveari nafoarâ di-un calu bitârnu şi-aslâghitu, unâ apalâ frâmtâ şi-unâ țumigoasâ arudzinatâ şi pseftâ. Strańili-ľi di-armâtulă, unâoarâ anyilicioasi ş-cusuti tuti cu hrisafi, tora s-avea dipu tâlâitâ ş-pârțâlitâ, ş-tuț alanțâ câvâlari şi adra hazi di nâsu ş-nu vrea s-lu-aproachi tu suțata ş-muabețli a loru, ş-ni tu ascherea ți s-andridzea tora s-neagâ ti ampulisiri. Ama mâratlu Conrad avea câdzutâ tu-aestâ ftuhineațâ maşi ti-ațea câ şi-avea apâratâ patrida di duşmańi.
Author
-
(1874 – 1952)
Nicolae Batzaria s-amintă 20-li di Brumar 1874, Crușuva tu Machidonii (tu ațelu chiro, parti di Turchii). Muri București tu Rumânii, tu anlu 1952, dupu doi ańi di ahapsi sum comuniști, di itia că fu ministru tu guvenul turțescu di Istanbul cu 40 di ańi ninti,
Crușuva, un câsâbă armânescu cu un di nai ma mușatili graiuri armânești, fu loclu iu Batzaria, un di nai ma cunuscuțľii scriitori Armâńi, nviță si scrisi limba și adețli armânești. Dupu ți bitisi sculia primară tu Crușuva și liceulu românescu tu Bituli, Batzaria si scrisi la Universitatea di București la facultatea di Yramati și di Ndreptu. Ma cum îľi lipsea pradzľii s-alăsă di spudhâxiri și s-acâță di lucru, prota ca dhascal și di-apoea ca director la sculia primară di Crușuva, director la liceulu rumânescu di Bituli și tu soni ca inspector a sculiilor tu regionlu di Cosova și Sârunâ.
Ca om tiniru, Batzaria s-mistică tu politica turțească. Feați parti di-tu grupa revoluționară-a “Tinirlor Turți” și tu anlu 1908 fu aleptu senator. Dupu cădearea-a sultanlui Abdul Hamid II-lu, tu anlu 1912 Batzaria fu numit Ministru ti lucârli publiți tu noulu guvemu a “Tinirlor Turți”. Batzaria fu delegat ali Turchii la conferenția di irini di Londra dit 1913, conferenția cu cari s-bitisi Polimlu balcanicu, iu lu simnă tratatlu di irini. Dupu aistu tratat, Turchia dit Evropă armași maș cu niheamă loc dianvărliga di Istambul.
Leave a Reply